A patra parte a articolului Regina filmului mut a fost romanca: Aurora Fulgida, cea scaparatoare ca fulgerul, semnat de Horia Turcanu si publicat pe nr. 745/2006 din revista Formula AS, este mai jos reprodus:
Privesc o fotografie straveche cu Aurora Fulgida si incep sa inteleg. O fotografie in care ea sta cu fruntea sprijinita in palma, privind in jos, cu niste ochi imensi, incondeiati cu negru, dupa moda timpului, o prezenta misterioasa si seducatoare, cu brate subtiri si nervoase, cu trasaturi fine. Incerc sa-mi imaginez bulevardele uriase din Rio, imensele teatre, cinematografele in fata carora multimile se calcau in picioare pentru a o vedea pe Aurora, pustoaica rebela din dealul Uranus al Bucurestilor, care avusese curajul sa creada ca visele pot deveni realitate. Era frumoasa. "Dar inima ei?", il intreb pe Medvedov, care pare hotarat sa modeleze din fum de tigara intreaga poveste. "Ce se intampla cu inima ei, in zilele acelea ale gloriei sale?" "Ca sa intelegi felul in care s-au petrecut lucrurile trebuie sa vezi mai intai atmosfera acelor ani, caci desi in Europa era razboi, la Rio era o nebunie intreaga, era un fel de belle epoque brazilian, timpuri de bunastare, de bucurie, de viata, era o uriasa efervescenta culturala. Filmele erau melodrame indraznete, care spargeau tabuuri, iar Aurora Fulgida era cap de afis, tocmai pentru ca indraznise mai mult. In filmul lui Leal ea este o femeie mondena, al carei amor este dispretuit, si atunci, intr-o scena devenita faimoasa, ea urca pe o masa in timpul unui dineu si isi arunca hainele de pe ea in fata barbatului iubit si a asistentei. Aceasta scena, care a provocat un scandal imens in epoca, a facut furori. Dintr-o necunoscuta, ea a devenit peste noapte o diva adulata, surclasand nume celebre, ca Lyda Borelli sau Francesca Bertini - caci era timpul divelor italiene. Asemenea femei castigau o suta de mii de franci in aur pentru un singur film, lumea era la picioarele lor, politicienii alergau sa se fotografieze cu ele, multimile erau in delir, producatorii le satisfaceau orice capriciu, erau extravagante si excesive, provocau pasiuni mortale si scandaluri imense, atunci cand apareau undeva. Aurora Fulgida a devenit o diva de la primul film." "Si inima ei de diva? Cui apartinea inima arzatoarei Aurora?" Medvedov ofteaza, pe fereastra camarutei burdusite cu carti intra inserarea. Suntem in 1917 sau 1918, undeva, pe malul Atlanticului, langa Rio, pe o plaja ingusta, cu nisip argintiu. In stanga sunt muntii, care coboara abrupt in mare, in dreapta e soarele rosu al inserarii, lasandu-se inghitit de linia orizontului, iar ea, Aurora Fulgida, se plimba pe sub rasuflarea oceanului. Langa ea paseste un barbat. Ea e tanara, imbracata in alb, cu pantofii in mana, el poate ca are cu vreo 20 de ani mai mult. Ea e tacuta, visatoare, flacara interioara ii palpaie in priviri. El vorbeste. N-o sa stim niciodata ce-i spune barbatul acesta inalt si uscativ, imbracat in costum negru. Stim doar ca el este Francisco Serrador, stapanul unui imens imperiu cinematografic, intins in intreaga America latina, si ca ei aveau sa ramana impreuna pana la sfarsit, ca pentru amandoi, aceasta avea sa fie intalnirea vietii. Flacara Aurorei Fulgida avea sa arda numai pentru el, pentru totdeauna, pana la moarte, desi... "Toata lumea din Rio a crezut ca e o aventura, ea era o vedeta, el era un mare producator de filme, ea era o zdrobitoare de inimi, el era foarte bogat, stapanul unui imperiu mediatic, ea era singura, el era insurat, parea ca totul va dura doar o clipa", zice Medvedov, "dar nu, n-a fost asa deloc, a fost o poveste de dragoste adevarata, extraordinara, care a durat pentru totdeauna. De fapt, Aurora a avut curajul sa fie ea insasi, in ciuda barfelor, in ciuda lumii mondene din Rio, in ciuda timpurilor. S-a lasat in voia flacarii interioare, netinand cont de nimic. De altfel, ceea ce a urmat confirma lucrul acesta." Timp de vreo zece ani, Aurora a continuat sa faca filme, a continuat sa faca furori pe continentul sud-american, era adorata din Peru pana in Argentina, din Chile pana in Mexic, dar inima ei a apartinut pentru totdeauna lui Francisco Serrador. El ii daruise o vila extravaganta pe bulevardul Amaro, din Rio, unde ea a locuit pentru totdeauna, si pe ale carei imense terase se aduna toata lumea buna din Rio, toata protipendada acestui oras cosmopolit, pe care ei o primeau impreuna. Uneori, atunci cand voiau sa fie singuri, plecau la cealalta resedinta a ei, in Insula Guvernatorului, o vila pe malul oceanului, daruita tot de Francisco. Timp de vreo 10 ani, ea a fost in culmea gloriei, numai ca intr-o buna zi, atunci cand s-a incheiat timpul filmului mut, ea s-a retras. Era in 1929. Secretul ei erau miscarea, trupul, flacara interioara, gestul, puterea privirii. A preferat sa ramana o diva a filmului mut. Povestea ei cu Francisco a continuat dincolo de ecran, dincolo de conventii, dincolo de timp. (Va continua.)
Privesc o fotografie straveche cu Aurora Fulgida si incep sa inteleg. O fotografie in care ea sta cu fruntea sprijinita in palma, privind in jos, cu niste ochi imensi, incondeiati cu negru, dupa moda timpului, o prezenta misterioasa si seducatoare, cu brate subtiri si nervoase, cu trasaturi fine. Incerc sa-mi imaginez bulevardele uriase din Rio, imensele teatre, cinematografele in fata carora multimile se calcau in picioare pentru a o vedea pe Aurora, pustoaica rebela din dealul Uranus al Bucurestilor, care avusese curajul sa creada ca visele pot deveni realitate. Era frumoasa. "Dar inima ei?", il intreb pe Medvedov, care pare hotarat sa modeleze din fum de tigara intreaga poveste. "Ce se intampla cu inima ei, in zilele acelea ale gloriei sale?" "Ca sa intelegi felul in care s-au petrecut lucrurile trebuie sa vezi mai intai atmosfera acelor ani, caci desi in Europa era razboi, la Rio era o nebunie intreaga, era un fel de belle epoque brazilian, timpuri de bunastare, de bucurie, de viata, era o uriasa efervescenta culturala. Filmele erau melodrame indraznete, care spargeau tabuuri, iar Aurora Fulgida era cap de afis, tocmai pentru ca indraznise mai mult. In filmul lui Leal ea este o femeie mondena, al carei amor este dispretuit, si atunci, intr-o scena devenita faimoasa, ea urca pe o masa in timpul unui dineu si isi arunca hainele de pe ea in fata barbatului iubit si a asistentei. Aceasta scena, care a provocat un scandal imens in epoca, a facut furori. Dintr-o necunoscuta, ea a devenit peste noapte o diva adulata, surclasand nume celebre, ca Lyda Borelli sau Francesca Bertini - caci era timpul divelor italiene. Asemenea femei castigau o suta de mii de franci in aur pentru un singur film, lumea era la picioarele lor, politicienii alergau sa se fotografieze cu ele, multimile erau in delir, producatorii le satisfaceau orice capriciu, erau extravagante si excesive, provocau pasiuni mortale si scandaluri imense, atunci cand apareau undeva. Aurora Fulgida a devenit o diva de la primul film." "Si inima ei de diva? Cui apartinea inima arzatoarei Aurora?" Medvedov ofteaza, pe fereastra camarutei burdusite cu carti intra inserarea. Suntem in 1917 sau 1918, undeva, pe malul Atlanticului, langa Rio, pe o plaja ingusta, cu nisip argintiu. In stanga sunt muntii, care coboara abrupt in mare, in dreapta e soarele rosu al inserarii, lasandu-se inghitit de linia orizontului, iar ea, Aurora Fulgida, se plimba pe sub rasuflarea oceanului. Langa ea paseste un barbat. Ea e tanara, imbracata in alb, cu pantofii in mana, el poate ca are cu vreo 20 de ani mai mult. Ea e tacuta, visatoare, flacara interioara ii palpaie in priviri. El vorbeste. N-o sa stim niciodata ce-i spune barbatul acesta inalt si uscativ, imbracat in costum negru. Stim doar ca el este Francisco Serrador, stapanul unui imens imperiu cinematografic, intins in intreaga America latina, si ca ei aveau sa ramana impreuna pana la sfarsit, ca pentru amandoi, aceasta avea sa fie intalnirea vietii. Flacara Aurorei Fulgida avea sa arda numai pentru el, pentru totdeauna, pana la moarte, desi... "Toata lumea din Rio a crezut ca e o aventura, ea era o vedeta, el era un mare producator de filme, ea era o zdrobitoare de inimi, el era foarte bogat, stapanul unui imperiu mediatic, ea era singura, el era insurat, parea ca totul va dura doar o clipa", zice Medvedov, "dar nu, n-a fost asa deloc, a fost o poveste de dragoste adevarata, extraordinara, care a durat pentru totdeauna. De fapt, Aurora a avut curajul sa fie ea insasi, in ciuda barfelor, in ciuda lumii mondene din Rio, in ciuda timpurilor. S-a lasat in voia flacarii interioare, netinand cont de nimic. De altfel, ceea ce a urmat confirma lucrul acesta." Timp de vreo zece ani, Aurora a continuat sa faca filme, a continuat sa faca furori pe continentul sud-american, era adorata din Peru pana in Argentina, din Chile pana in Mexic, dar inima ei a apartinut pentru totdeauna lui Francisco Serrador. El ii daruise o vila extravaganta pe bulevardul Amaro, din Rio, unde ea a locuit pentru totdeauna, si pe ale carei imense terase se aduna toata lumea buna din Rio, toata protipendada acestui oras cosmopolit, pe care ei o primeau impreuna. Uneori, atunci cand voiau sa fie singuri, plecau la cealalta resedinta a ei, in Insula Guvernatorului, o vila pe malul oceanului, daruita tot de Francisco. Timp de vreo 10 ani, ea a fost in culmea gloriei, numai ca intr-o buna zi, atunci cand s-a incheiat timpul filmului mut, ea s-a retras. Era in 1929. Secretul ei erau miscarea, trupul, flacara interioara, gestul, puterea privirii. A preferat sa ramana o diva a filmului mut. Povestea ei cu Francisco a continuat dincolo de ecran, dincolo de conventii, dincolo de timp. (Va continua.)
Sursa: Formula AS
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu