18.7.07

Atelier de Capoeira la Cluj

Se organizeza la Cluj-Napoca, in perioada 27-29 iulie 2007, atelierul de vara de Capoeira cu Mestre Pigmeu de la São Paulo.

In acest atelier, interesatii vor avea si ocazia de a putea construi propriul lor berimbau.

Pliantul in format pdf poate fi vizualizat clickand aici.

Mai multe informatii puteti obtine la telefon 0751 835 599 (Adi), 0745 140 621 (Laura) sau pe adresa e-mail bogey@toxxik.de (Bogdan).

11.7.07

Români din Serra da Canastra (2)

A seguir, segunda e última parte do artigo "Ma cheama Ciobanu si sunt brazilian":

Sunt un "mestiço"

"Bunicul meu Adnan Ciobanu si parintii lui, Maria Magdalena Miu si Mircea Ciobanu Haddad, au plecat din Romania din cauza saraciei extreme de dupa primul razboi mondial si au stat o perioada in Portugalia, in Coimbra. Strabunicul, Mircea, era pictor, iar bunicul facea sculpturi din lemn. Intr-o zi bogatul fermier brazilian Domingos da Graça Borges Ferreira se plimba prin Coimbra cu sotia sa si a vazut sculpturile din lemn facute de bunicul. A cumparat cateva si l-a invitat in Brazilia pentru a lucra la constructia unei biserici pe care vroia sa o inalte in onoarea Sfintei Iuliana. Bunicul si-a luat si parintii si s-a imbarcat pe un vapor cu bogatasul brazilian. Pe 6 februarie 1928 au ajuns in Porto de Santos, iar dupa alte 9 zile in Uberaba, statul Minas Gerais. Au inceput o noua viata aici. Fermierul Domingos iubea artele, era religios si cunostea multi politicieni, fermieri, episcopi, primari. L-a introdus si pe bunicul in aceasta societate, care, astfel, a primit multe comenzi foarte bine platite. Mai mult chiar, Ana Rosa, una din fetele lui Domingos, a facut o pasiune pentru bunicul Adnan si s-a casatorit cu el in decembrie 1931. Din aceasta casnicie s-a nascut mama mea, Maria Nadia, si alte doua surori. Bunicul a murit in 1985, la 83 de ani, si a muncit pana in ultima zi de viata. In contrast cu majoritatea familiilor sarace de romani si tigani, care au ajuns aici ca si negrii, inghesuiti in vapoare, fara bani in buzunar, doar cu speranta unei vieti mai bune, familia noastra a avut mult noroc in Brazilia. A trait bine de cand a pus piciorul in America. Eu sunt un «mestiço» (amestec rasial dintre europeni si bastinasi), tatal mamei mele era roman, nevasta-sa brazilianca. Tatal meu, fost colonel de infanterie, se numea Angelo Leite si era rezultatul unei relatii dintre o mama açoriana (n.r. - populatia din Insulele Azore) si un tata indio charrua. As putea spune ca doar pe sfert mai sunt roman."

Ce stiu despre Romania

"Este o tara acoperita de paduri de pini, stejari si plopi, populate cu ursi, lupi si exemplare rare de linx. Limba vorbita este o mixtura intre latina, traca, turca si maghiara. Gheorghiu-Dej este omul politic cel mai respectat si cunoscut in Brazilia pentru ideile sale. Vlad Tepes sau Dracula este cel mai cunoscut personaj istoric. Incepand cu 1965, Romania a fost condusa de schizofrenicul si megalomanul Nicolae Ceausescu. Exercitand puterea absoluta, sanguinar, capricios, arogant si pseudomarxist, acest individ a transformat tara intr-o feuda particulara, practicand toate tipurile de atrocitati impotriva poporului A avut ca aliat un serviciu eficient numit Securitate si un corp politic corupt. Dupa caderea Zidului Berlinului, ideea de libertate s-a raspandit in tarile-satelit ale URSS, iar in Romania a aparut constiinta ca guvernarea Ceausescu era ilegitima, dictatoriala, injusta. In decembrie 1989, populatia a inceput ample miscari sociale pentru a pune capat epocii Ceausescu, lucru intamplat in 1989, cunoscut ca Revolutia romana.

Oricum, multi dintre aliatii si sustinatorii lui Ceausescu au trecut nevatamati prin aceasta schimbare si astazi sunt capitalisti respectabili, cu o puternica influenta in politica romaneasca. Nu cunosc nici un cuvant din limba romana, desi mama mea vorbeste binisor. Am incercat sa invat limba, am intrat frecvent pe site-ul www.glumite.ro si am incercat sa traduc cu ajutorul dictionarului roman-portughez. Limba romana nu vrea insa sa se imprieteneasca cu mine."


De ce nu s-a auzit de romanii din Serra da Canastra

"Ambasada voastra nu are cunostinta despre descendentii romani care traiesc in Serra da Canastra deoarece oamenii saraci nu atrag interesul diplomatilor. Ei sunt oameni respectabili, cu femei dragute, care nu se gandesc decat cum sa petreaca cu inalta societate si sa faca cumparaturi din buticuri.

De asemenea, spuneti ca nimeni din Romania nu a auzit de noi. Antropologii, oamenii de stiinta sunt intelectuali care nu pot patrunde dincolo de teorii, deductii, strategii virtuale. si apoi, crezi ca romanii, ca si italienii, croatii sau spaniolii care au ajuns aici, au venit pe cale oficiala? Poti sa cauti date, statistici, informatii, nu vei gasi nimic. Noi traim in Brazilia «reala», nu in cea «oficiala», iar in Brazilia reala nu exista date si studii demografice, nu exista statistici despre migratie.

Oricum, daca veti avea ocazia sa ajungeti vreodata aici, o sa va arat locurile din Serra de Canastra. Daca sunteti innebuniti dupa confortul oferit de lumea de azi, nu veniti aici. Daca nu, va fi o experienta de neuitat sa dormiti inmuiati in ploaie, sa va acoperiti doar cu plante, sa mancati carne uscata. O sa vedeti de asemenea cat de buni pot fi oamenii modesti care traiesc in Canastra. Iar multi dintre ei au acelasi sange ca voi."

"Brazilia profunda"

Minas Gerais este unul dintre cele 26 de state ale Braziliei (situat in sud-est) si al doilea ca numar de locuitori (peste 17 milioane). Zona a fost populata de colonisti care au trecut oceanul in cautare de aur, pietre pretioase si diamante. Goana dupa bogatie a dus, in secolul XVIII, la aparitia primelor sate. In secolul XX, dupa secatuirea minelor de aur, capitala statului s-a mutat de la Vila Rica la Belo Horizonte.

Minas Gerais este cunoscuta ca "Brazilia profunda" – obiceiurile sunt nesterse, influenta portugheza s-a pastrat, iar populatia este foarte credincioasa. Celebritatea ii este sporita de faptul ca Pele s-a nascut in aceste locuri. Din punct de vedere demografic, 54% din populatie sunt albi, 38% metisi si 8% negri. Parcul national Serra da Canastra, situat in sud-vestul statului, se intinde pe 200 de mii de hectare.

Din articolul Ma cheama Ciobanu si sunt brazilian al ziaristilor Gabriel Bejan si Petre Badica, publicat pe 28 iunie 2007
Sursa: Romania Libera
Multumiri Daliei Bialcovski

10.7.07

Eugen Ionesco în Brazilia

O seguinte artigo, de autoria do antropólogo brasileiro Silvio Soares, foi publicado em 03 de dezembro de 2003 no Diário de Pernambuco, e trata da visita que Eugen Ionescu fez ao Brasil em 1982. (A caricatura de Ionescu é de autoria do artista maranhense Érico Junqueira Ayres).

"A Romênia comemorou, nesta última segunda-feira, a sua data nacional. E, neste momento em que as relações no plano cultural entre aquele país e o Brasil se intensificam - registre-se que foi lançada, há pouco mais de dois anos, a tradução romena de Casa Grande & Senzala, de Gilberto Freyre - ocorreu-me recordar a passagem do escritor e teatrólogo romeno Eugène Ionesco pelo Recife. Veio para pronunciar conferência a respeito de sua obra no Seminário de Tropicologia. Nessa época o Seminário funcionava na Fundação Joaquim Nabuco da qual tive a honra de ser pesquisador, exercendo ainda as funções de assistente de direção daquele colegiado.

Em agosto de 1982 chega Eugène Ionesco. Aqui aporta graças ao prestígio e à sensibilidade de Gilberto Freyre e a eficiente e decisiva atuação da filósofa Maria do Carmo Tavares de Miranda, coordenadora-adjunta do Seminário.

Procurando justificar a presença de Ionesco como conferencista do Seminário de Tropicologia, instituição como se sabe voltada para o estudo e a análise das questões tropicais, Fernando de Mello Freyre, que presidiu aquela reunião, tenta aproximar o teatro do absurdo com o possível absurdo dos espaços tropicais, afirmando: "Interessa aos propósitos deste Seminário de Tropicologia estudar todas as manifestações criadoras do homem, notadamente do homem situado nos trópicos, em trópicos que tendo muito de mágico, não deixam de ter alguma coisa de absurdo, que Ionesco inteligentemente retrata nas suas mundialmente conhecidas peças de teatro".

Gilberto Freyre, coordenador do Seminário de Tropicologia, por sua vez, na abertura daquela memorável reunião, ao considerar aspectos da formação intelectual, das raízes romenas, da repercussão e da importância da obra artística de conteúdo filosófico daquele escritor, fez, dentre outras, as seguintes observações: "Lembre-se de Eugène Ionesco que, de formação francesa, e intelectualmente francês, é membro da Academia Francesa. Mas um membro todo especial na sua maneira de ser membro de uma Academia. Nasceu na Romênia, em 1912, dentro, portanto, de uma cultura e de uma língua com as quais o Brasil tem parentesco".

Em toda a história do Seminário de Tropicologia, criado há 37 anos, poucos foram os conferencistas tão esperados e aplaudidos como Ionesco. Não sendo político, nem empresário, superlotou um grande auditório reservado especialmente para ele. Atraiu enorme público, não somente do Recife mas também de várias cidades do Nordeste.

Todos ouviram, atentamente, sua longa exposição. Nela, quase sempre em tom interrogativo, discorreu sobre sua filosofia, sua lógica, sua estética, sua arte. Tendo, logo no início, recordado uma pergunta feita por um jornalista, quando ele descia de um navio com as malas na mão: "Qual a sua concepção sobre a vida e sobre a morte?" Disse então Ionesco: "Eu enxuguei o suor da minha fronte e roguei que ele me concedesse vinte anos para refletir sobre a questão. Os vinte anos se passaram e eu não pude lhe dar a resposta".

Após a sua exposição, durante os debates, respondendo a uma indagação sobre o que Ionesco pensa de Ionesco, o teatrólogo do absurdo valeu-se de uma frase da artista Simone Signoret: "Quanto mais vivo, menos compreendo". E continuou, com suas próprias palavras, afirmando categoricamente: "Eu não sei o que Ionesco veio fazer neste mundo e é inútil perguntar a quem quer que seja"."

9.7.07

Caragiale inédito no Brasil

A editora Thesaurus de Brasília acabou de lançar, pela primeira vez no Brasil, uma tradução em língua portuguesa, feita diretamente do romeno, da comédia Uma Carta Perdida (O Scrisoare Pierduta), de Ion Luca Caragiale. A tradução ficou a cargo do Professor Ático Vilas-Boas da Mota, um dos maiores especialistas brasileiros em literatura e cultura romenas.

Embora vários tradutores aleguem ser impossível traduzir a linguagem de Caragiale, o Professor Ático aceitou o desafio e a adaptou ao linguajar carioca, aparentemente muito aproximado do bucarestino.

Vote no Cristo (2)

As Sete Maravilhas do Mundo Moderno foram anunciadas na noite do dia 07 de julho último, no Estádio da Luz, em Lisboa. A estátua do Cristo Redentor, no Rio de Janeiro, venceu a votação, ao lado da Grande Muralha da China, do Taj Mahal na Índia, da cidade de Petra na Jordânia, do Coliseu de Roma, das ruínas incas de Machu Picchu no Peru e da antiga cidade maia de Chichen-Itza no México.

As pirâmides de Gizé, a única Maravilha antiga a ter resistido ao tempo, foram declaradas pelos organizadores "hors concours" porque já são maravilhas honorárias.

Os sete novos monumentos foram escolhidos por milhões de pessoas no concurso realizado por telefone ou internet. Os internautas votaram desde janeiro entre 21 monumentos selecionados. O polêmico concurso lançado por uma fundação suíça recebeu cerca de 100 milhões de votos.

A iniciativa, de origem privada e contestada inclusive pela Unesco, visa completar a lista das Sete Maravilhas da Antiguidade designadas por volta de 200 a.C: o templo de Ártemis, os jardins suspensos da Babilônia, o mausoléu de Halicarnasso, o Colosso de Rodes, o farol de Alexandria, a estátua de Zeus e a grande pirâmide do Egito. Somente esta última existe até hoje.

Fonte: Yahoo Notícias

4.7.07

Români din Serra da Canastra (1)

Pe platourile inalte ale muntilor Serra da Canastra din statul brazilian Minas Gerais, nume precum Nolascu, Pitesti, Sabau, Ciobanu sunt raspandite. Ele sunt purtate de agricultori, mici proprietari de terenuri sau mestesugari, cu tenul inchis si trasaturi deopotriva amerindiene si caucaziene.

Povestea romanilor care au plecat in Brazilia in anii ‘20-‘30, s-au amestecat cu bastinasii si au format familii mixte ne-a fost spusa de Wagner Ciobanu Leite. El afirma ca este descendentul unei familii din Miercurea Sibiului care si-a gasit un nou camin in America de Sud. Afirmatiile lui Ciobanu Leite (lapte in portugheza) sunt considerate credibile de antropologi, care ne-au confirmat ca in anii ‘20-’30 - din cauza saraciei extreme - numerosi romani au trecut oceanul in cautarea unei vieti mai bune. In tara, nimeni pare sa nu mai stie ce s-a intamplat cu ei. Cititi in continuare povestea lor, spusa chiar de Wagner Ciobanu.

"Majoritatea descendentilor familiilor de romani sunt oameni modesti - mici agricultori, artisti, meseriasi, crescatori de capre, proprietari de cazane care produc cachaça. Ei traiesc pe terenurile inalte ale muntilor Serra da Canastra si cei mai multi dintre ei sunt mici proprietari de terenuri."

Istoric
"Prima familie romaneasca sosita aici a fost Oriveceanu, originara din Bucovina, pe la sfarsitul anului 1925, care s-a instalat in apropierea izvorului raului San Francisco si a inceput sa cultive piersici, tamarindos si smochine. In anii urmatori multe alte familii sarace din Romania - Nolascu, Galeanu, Poianu, Ciobanu, Miu, Sabau, Ilirianu, Popescu, Pitesti - au ajuns in in Serra da Canastra.

Din cate stiu, aceste familii veneau din Bengesti, Ciocadia, Miercurea Sibiului, Sugag, Sebes, Campul lui Neag, Baia de Arama, Baile Heculane, Calafat, Pitesti, Basnovele si alte localitati. In acea perioada pamanturile din Serra da Canastra erau ocupate de doua triburi de indieni, Tubalal-ibo si Pankaraarau. Acestia nu le-au fost ostili romanilor, astfel incat multe tinere indiene s-au casatorit cu tineri romani. Situatia indienilor din Serra da Canastra s-a inrautatit la sfarsitul anilor ‘30 si inceputul anilor ‘40, perioada in care marii proprietari de terenuri din statele Minas Gerais si São Paulo au intrat pe pamanturile bastinasilor, bogate in paduri de pin si animale cu blana valoroasa. Cele doua triburi de indieni au fost aproape exterminate de ucigasi platiti."

Cine sunt?
"Am 42 de ani si locuiesc in Campinas, statul São Paulo. Sunt decorator artistic pe matase si alte textile si vanzator ambulant. Vand coliere personalizate, DVD-uri si CD-uri piratate, aparate de fotografiat de contrabanda din Paraguay, bikini imprimati cu motive erotice si ochelari de soare. Castig in jur de 1.000-1.200 de dolari pe luna. Am carti de credit la diverse banci, dar nu am o locuinta proprie. Am o chirie de 150 de dolari pe luna si platesc copilului meu o pensie alimentara. In rest care e viata mea? Calatoresc de doua ori pe an cu avionul, imi plac mancarea si vinul argentinian. As putea spune ca traiesc bine. In Brazilia, salariul minim este de 180 de dolari pe luna, iar un muncitor castiga in jur de 400 de dolari pe luna.

In tinerete am fost in Academia Militara das Agulhas Negras, dar nu am putut sa-mi termin studiile pentru ca nu am obtinut note bune la materia Geopolitica si nu am putut sa trec de anul 3. Nu m-am cait insa prea mult, deja am calatorit prin tarile din America de Sud si am petrecut cinci luni cu gherilele Farc-EP, mai exact Fuerzas Armadas Revolucionarias de Colombia - Ejercito del Pueblo, din zonele demilitarizate Cundadinamarca, Caqueta si Arauca. Nu sunt marxist, nici socialist, dar admir modul de conducere al presedintilor Hugo Chavez din Venezuela si Evo Morales din Bolivia. Eu cred despre FARC ca urmeaza principiile din ideologia lui Simon Bolivar si urmareste instaurarea in Columbia a unei democratii sociale radicale de stanga. Doreste sa creeze o Columbie fara exclusi social."

Din articolul Ma cheama Ciobanu si sunt brazilian al ziaristilor Gabriel Bejan si Petre Badica, publicat pe 28 iunie 2007
Sursa: Romania Libera
Multumiri Daliei Bialcovski