30.8.08

Brazilia - de la sclavie la supertehnologie (2)

Reproduc, mai jos, partea II a articolului Agricultura braziliana - de la sclavie la supertehnologie, scris de Sorin Manea, publicat in 11 aprilie 2008 de Saptamana Financiara:

Italieni, germani si români
În zona Porto Alegre predomină comunităţile de imigranţi germani si italieni, iar influenţele nu sunt deloc de neglijat. Organizarea riguroasă si arhitectura împrumutată din Europa transformă orasele de aici în clone italiene sau nemţesti. La aceste comunităţi se adaugă si români, chiar dacă ai nostri nu sunt tentaţi de agricultură. Metalurgica Emilio Cioba este una dintre întreprinderile reprezentative din Brazilia deţinute de români. Cel care a pus bazele afacerii este consulul onorific la Consulatul român din Porto Alegre, Emil Cioba.

Rodrigo Lenz si Carlos Duarte sunt proprietarii unei ferme aflate în statul Rio Grande do Sul, în apropiere de orasul Vacaria. Originile lor italiene sunt vizibile, dar acum ei se consideră brazilieni. Agricultura este pentru ei o afacere destul de profitabilă si au reusit să dea o pondere din ce în ce mai mare culturilor de soia si porumb modificat genetic. În acest sens, ei au si mostre clare de culturi compromise de „viermele sfredelitor“ în timp ce, în paralel, culturile de porumb modificat genetic sunt neatinse, iar lucrările agricole nu vor fi astfel compromise. „Pericolul porumbului modificat este inexistent. Nu afectează pe nimeni, dimpotrivă, profitul este cu 10-20% mai mare la hectar. Cel mai important lucru pentru noi este că nu facem lucrările degeaba. Avem costuri destul de mari cu combustibilul, cu sămânţa si nu ne permitem să ratăm o întreagă cultură. Ierbicidele nu mai sunt soluţia ideală pentru noi“, explică Rodrigo Lenz si Carlos Duarte.

Agricultură si război
Miza agriculturii este un adevărat război în Brazilia si, dacă estimările specialistilor americani si brazilieni sunt corecte, noi nu trebuie să asistăm pasivi la acest fenomen. Când ne referim la război trebuie spus că acesta se duce pe două fronturi. Unul este acela al produselor modificate genetic, iar altul este legat de folosirea etanolului si a biodieselului. Desigur că ele se află în strânsă legătură. Dacă ceva ne aseamănă cu brazilienii, acest lucru este corupţia. „Din punct de vedere genetic, nu s-a descoperit nimic dăunător, dar toată lumea vine să ne înveţe cum este bine. Ceea ce este neplăcut este că vorbesc despre domeniul genetic oameni care nu au nicio legătură cu această activitate. Sunt oameni care habar nu au ce înseamnă o mutaţie de acest tip. Dar, desi nu ar trebui să spun asta, avem destule conflicte de interese. Oamenii care lucrează pentru Greenpeace sunt funcţionari la ministere sau în companii cu interese directe. Asa s-a ajuns la un adevărat război, în care doar omenirea are de pierdut. Dacă ne gândim că aceste produse sunt o alternativă pentru etanol, dacă ne gândim că sunt o alternativă foarte bună pentru furaje si chiar pentru consum uman, atunci cine mai poate explica daunele pe care le provoacă?“, arată Alda Lerayer, genetician la Consiliul de Biotehnologii din São Paulo.

Pe de altă parte, există o luptă intensă între tehnologia „flex“, care permite funcţionarea motoarelor atât cu alcool, cât si cu benzină, si motoarele bazate doar pe combustibil petrolifer. Brazilia e lider pe piaţa internaţională de biocombustibil si promovează produsele energetice derivate din agroenergie. Cresterea exporturilor a dus la majorarea constantă a veniturilor financiare si la consolidarea sectorului agroenergetic, ceea ce constituie un factor suplimentar de încredere în dezvoltarea ţării. Ecuaţia brazilienilor este simplă, iar unul dintre termenii principali ai acesteia este reprezentat de o mare piaţă de desfacere: China. [Va continua.]

29.8.08

Dan Boghiu: 40 ani in Brazilia (3)

Reproduc mai jos partea III a articolului Urmele lasate de stapanirea comunista sunt inspaimantatoare, scris de Liviu Timbus si publicat in 09 septembrie 2005 de Romania Libera.

Apoi, curand, frontul se destrama. Wehrmachtul nu mai e decat o umbra a ceea ce a fost odata. Incepe retragerea in debandada. Scapa cine poate! Trece Elba pe o barca pneumatica si incepe sa haladuiasca fara tinta printr-o Germanie prabusita in haos si disperare. Calatoreste in unicele trenuri de marfa, alege ferme izolate, se bucura de ospitalitatea localnicilor. Se schimba in haine civile. Este prins si retinut de o patrula britanica, dar are noroc cu un canadian de origine romana care ii aranjeaza sa ajunga cu un transport american pana la Pilsen in Cehoslovacia. Aici este luat in primire de comunistii cehi care incearca sa-l faca sa le devina colaborator. Fuge din scoala unde fusese cazat si ia hotararea definitiva: va ramane in Occident.

Face cale intoarsa, calatoreste intr-un marfar pana la Heidelberg. Cauta familia camaradului ucis si se bucura de o primire parinteasca. Apoi isi continua drumul. La Mannheim gaseste adapost la Organizatia Internationala pentru Refugiati (IRO), aflata sub control american. Lagar multinational, plin cu civili si fosti militari, multi refugiati din spatiul sovietic. Tot aici ia parte la un spectacol macabru. Pe baza unei conventii sovieto-anglo-americane, refugiatii rusi si cei din fosta armata a generalului Vlasov, colaboratori ai nemtilor, dar si bielorusi, ucraineni, cazaci sunt imbarcati in marfare pentru a fi predati KGB-ului. Extradatii se tavalesc pe jos de disperare, o femeie se arunca de la etaj. Toti stiu ce-i asteapta: plutonul de executie. Se salveaza cei care izbutesc sa scoata scandurile din pardoseala vagoanelor. Grozavia ii impresioneaza pe americani care, ulterior, vor sista "livrarea".

Dar pentru Dan Boghiu sosesc zile mai luminoase. Gaseste de lucru. Devine pe rand, in slujba americanilor, desenator tehnic, apoi ajutor de bucatar. Isi ia camera in oras si se imbraca cu uniforma americana. Se ocupa de aprovizionarea Politiei Militare. Se muta la Koblenz, in zona franceza de ocupatie. Aici se imprieteneste cu un tanar german, student la Universitatea din Bingen si impreuna cu el urmeaza, in particular, cursurile Facultatii de electronica. La popota ofiterilor francezi devine, fara sa vrea, cofetar. Serate dansante, plimbari pe Valea Rinului. Dar soseste anul 1948. Conflictul dintre Est si Vest se acutizeaza. Miroase din nou a razboi. Boghiu obtine garantia sederii in SUA, prin maiorul politiei militare, care ii plateste garantia de 800 de dolari. Dar viza intarzie sa soseasca. Atunci se hotaraste sa emigreze in Argentina, dar in cele din urma alege ca destinatie Brazilia.

In februarie 1949, paseste pe pamant brazilian, debarcand in golful Guanabara. O país do futuro. Avea 23 de ani. [Va continua.]

20.8.08

O noua generatie de bogatasi brazilieni

Reproduc mai jos articolul O noua generatie de bogatasi brazilieni, semnat de Alexandra Diaconu si publicat pe 28 iulie 2008 de ziarul Adevarul:

Doar India şi China reuşesc să întreacă ţara sud-americană când vine vorba de numărul de milionari apăruţi peste noapte
Averile brazilienilor cresc într-un ritm ameţitor, odată cu economia ţării. Numai anul trecut numărul milionarilor în dolari a crescut cu 19,1%. Mulţumită în mare parte unui boom al materiilor prime şi creditării, Brazilia cunoaşte acum o dezvoltare economică care scapă milioane de oameni de sărăcie într-o ţară mult timp renumită pentru inegalităţile sociale. Pe val sunt cei care şi-au investit banii la bursă, piaţa de capital braziliană triplându-şi valoarea în ultimii patru ani.

Unul dintre aceşti investitori este Fabio Calderaro. În 2000, el avea 23 de ani şi era cadet la Academia Militară, când a investit vreo 2.000 de dolari pe piaţa de capital, scrie Reuters. La început, valoarea investiţiei sale a scăzut brusc, dar pe măsură ce el a început să cunoască piaţa, şi norocul său s-a schimbat. După câţiva ani, a părăsit academia şi a început să trăiască din propriile câştiguri.

Brazilia suportă bine criza globală
Pentru că Fabio Calderaro pariase pe industria siderurgică, minerit şi pe acţiunile băncilor, după şase ani, averea sa trecuse deja de un milion de reali (630.000 dolari americani). „Am fost în locul potrivit, la momentul potrivit. Şi totul a fost posibil datorită economiei", spune brazilianul, care are acum 31 de ani şi, când nu se ocupă de extinderea portofoliului său, ţine seminarii despre piaţa de capital. În scurt timp, Calderaro şi-a câştigat pe deplin statutul de brazilian bogat.

Ca el sunt însă mulţi alţii, care au dat lovitura la bursă, profitând de un val de oferte publice iniţiale. Numai anul trecut un număr-record de 62 de companii au devenit publice în Brazilia, iar zeci de investitori şi antreprenori s-au transformat în milionari peste noapte. Anul acesta, numărul de oferte publice iniţiale a mai scăzut în Brazilia, pe fondul crizei financiare globale, dar analiştii estimează că până la sfârşitul anului lucrurile se vor remedia. Deşi economia braziliană este frânată de pesimismul global al investitorilor, nu prezintă semnele altor probleme care marchează statele dezvoltate. Chiar dacă inflaţia este în creştere, economia continuă să se dezvolte rapid, iar PIB-ul ţării a crescut în 2007 cu 5,4%.

Eike Batista vrea să-l întreacă pe Buffett
Brazilia se descurcă bine în industrii acum la mare căutare, precum petrolul, gazele naturale şi materiile prime, iar sectorul bancar a reuşit să evite criza creditării, relatează „Financial Times". Luna trecută, compania petrolieră şi de gaze naturale OGX Petróleo e Gás Participações a reuşit să strângă 4,1 miliarde de dolari în cadrul celei mai mari oferte publice iniţiale din istoria Braziliei. OGX este deţinută de Eike Batista, un mogul al mineritului a cărui avere a crescut atât de mult în ultimii ani încât el a devenit practic un simbol pentru noua clasă de brazilieni bogaţi. „Forbes" estimează averea sa la 6,6 miliarde de dolari şi îl plasează pe locul 142 în topul miliardarilor lumii. În vârstă de 51 de ani, Batista, care a fost campion la curse nautice şi are o maşină de curse Mercedes-Benz SLR McLaren parcată în propria sufragerie, spune că scopul său este să ajungă cel mai bogat om al lumii în următorii cinci ani, relatează Reuters.

În ultimul World Wealth Report realizat de Merril Lynch şi Capgemini, Brazilia se află pe locul trei în topul ţărilor cu cel mai rapid ritm de creştere a numărului de milionari, după India şi China. Anul trecut, cel puţin 23.000 de brazilieni au devenit milionari în dolari. Şi numărul miliardarilor creşte într-un ritm fără precedent. Potrivit publicaţiei financiare locale "Exame", cel puţin 14 brazilieni au devenit miliardari în 2007, aproape de cinci ori mai mulţi decât în 2006.

La São Paulo, brazilienii cu bani se deplasează cu elicopterele
Prosperitatea unora dintre brazilieni se vede cel mai bine la São Paulo, capitala financiară şi totodată cea mai mare şi mai cosmopolită aşezare a ţării. Oraşul e împânzit de malluri de unde cei înstăriţi îşi cumpără haine care poartă semnătura unor mari case de modă, precum Giorgio Armani sau Hermes. Vânzările de maşini noi bat lunar record după record, iar complexurile rezidenţiale de lux se înmulţesc ca ciupercile după ploaie. Potrivit unui studiu recent realizat de firma de consultanţă braziliană MCF, piaţa bunurilor de lux din Brazilia a crescut anul trecut cu 17% şi a înregistrat vânzări de 5 miliarde de dolari. "Brazilia este pe cale să devină o piaţă prioritară pentru brandurile de lux", spune fondatorul MCF, Carlos Ferreirinha, citat de Reuters.

Numărul tot mai mare de îmbogăţiţi reprezintă o mină de aur pentru producătorii de avioane private şi elicoptere. Constructorul de aeronave brazilian Embraer vinde atât de multe exemplare din noul Phenom business jet, încât se aşteaptă ca acesta să reprezinte cât de curând o majoritate în flota de avioane private a ţării. Vânzările de elicoptere au crescut anul trecut cu aproape 13%, iar cea mai fierbinte piaţă este oraşul São Paulo, pe ale cărui şosele traficul este foarte congestionat. Flota locală numără acum peste 500 de elicoptere, São Paulo fiind oraşul cu cele mai multe astfel de mijloace de transport din lume. TAM Táxi Aéreo Marília, o companie de taximetrie aeriană şi reprezentant de vânzări pentru Cessna şi Bell Helicopter, reuşea înainte să onoreze comenzile în mai puţin de un an. Acum, clienţii firmei trebuie să aştepte chiar şi patru ani pentru un nou elicopter.