Un brasovean în Brazilia

Tanarul brasovean Catalin Boutiuc, student la Economia Turismului, instructor de schi, snowboard si ghid turistic, pionier al snowboard-ului in Romania, dansator si, din 2003, managerul echipajului unui vas de croaziera, a calatorit pana acum in peste 50 de tari – dar inima lui a fost cucerita de Brazilia. Iata mai jos cateva impresii si poze ale lui Catalin impreuna cu Carolina, logodnica sa brazilianca, din calatoria lor prin mai multe locuri frumoase din Brazilia.

“Putine sunt cuvintele care ar descrie Brazilia; desi am calatorit nu foarte mult in comparatie cu imensitatea teritoriului 26 de state plecate din capitala Brasília, si o populatie de peste 180 milioane de locuitori, am reusit sa cunosc foarte multe prin caldura persoanelor si locurilor de aici si de altfel sa raman profund impresionat de bogatiile si contrastele intalnite; unde totul in mintea mea de balcanic era comparat cu ceea ce am experimentat eu, nascut intr-o tara cu un regim comunist sever, si ulterior o tara in rapida dezvoltare cu o istorie si o cultura imensa.

Seara de decembrie, dupa ore costisitoare de asteptare, plutind deasupra Atlanticului, am ajuns la Rio de Janeiro, un oras care este mult confundat cu capitala Braziliei fiind de altfel cel mai faimos din toata Brazilia unde vibratiile Carnavalului se imprastie in toata lumea. Un oras metropola in care tin sa mentionez contrastele, atunci cand clasa medie de altfel tine sa se destrame, unde multiplele probleme social financiare par sa nu afecteze foarte mult mintile brazilienilor; ritmuri de samba dau energie si arunca in umbra momentele grele si violenta.

“Râul de Ianuarie”, in traducere nationala a capitalei Carnavalului, un curcubeu interzis in partea Estica a Europei unde nimica parea sa nu fie permis in epoca de aur; aici te simti mai liber, o energie iti da curaj, sa poti sa si mergi descult, sa dansezi pentru ca asa simti, sa zambesti si sa simti ca partea rasiala nu are nimic de impartit cu tine, unde oameni diferiti ca si piele, cultura si stil de viata te accepta si te imbratiseaza, unde poti fi doar tu fara prejudecati.

Ritmuri exotice, viata de noapte, placeri interzise si maretia peisajelor: Pão de Açúcar, Muntele Corcovado cu impresionantul “Cristo Rei” care impartaseste cu bratele deschise bucuria independentei; podul imens care strabate marea spre Niterói, plaja din Copacabana plina de frumusetile feminine braziliene, miscand in ton cu ritmuri alegre vestiti bikini tanga brazilieni, unde desi libertatea este la degetul mic, referindu-ma la exprimare religioasa, politica si sexuala, si unde totusi o lege care interzice topless-ul iti lasa un zambet plin de nedumerire. Totul este fantastic de diferit si impresionant.

Recit din jurnalul de calatorie: “am strabatut pietele din Cabo Frio, un orasel obisnuit, turistic, fara prea multa infrastructura, si nu am reusit sa recunosc o buna parte dintre produsele Terrei Braziliene”, fructe si legume care nici in manualele de botanica din scoala mea gimnaziala nu erau nici macar cu numele prezente, unde ‘goiaba, guaraná, acaju, açaí, mamão’, vestita ‘mandioca’, din care se produce ‘farofa’, o baza in alimentatia in special a celor din Minas Gerais, reprezentand fructe ale Gradini Eden necunoscute in batrana Europa, unde pana si portocalele grecesti erau minunatii in epoca comunista din tara noastra.

Preparatele culinare sunt intradevar exotice, fructe de mare, banane prajite, ingrediente amazonice, mixturi de gusturi si arome delicate lasa o dorinta de a savura totul prezent in fata ochilor.

Un alt lucru remarcat de mine este febra telenovelelor care lasa o urma interesanta, autogari cu televizoare in sali de asteptare unde se ruleaza povesti de amor, devenind al doilea sport national dupa fotbal, sport adorat si in cantecele evanghelice ale multor directii religioase ale Braziliei.

De altfel am remarcat ca “drumul” catre Dumnezeu este exprimat prin multitudinea de orientari crestine ce iti starneste curiozitatea de pe fiecare parte (mai ales eu un pasionat de religie, o “cultura” care afecteaza mult comportamentul si starea fiecarui individ prin propria vointa) care iti starneste un sentiment de confuzie unde nimica nu este regular; predicatori devin staruri ale mintilor impoverate, slujba este un concert aleator, divinitatea este invocata in ritmuri agitate, totul reprezentat de un spectacol care mi-a dat un sentiment de confuzie starnit de acesti mesageri.

In Brazilia cel mai mult m-a impresionat energia oamenilor si dorinta lor de a trai cu un zambet natural, si de a fi fericiti aceptand ceea ce au, traind clipa, fiind multi adeptii unui “Carpe Diem” continuu, de altfel am remarcat ca putina lume fumeaza si asta se datoreaza capacitatii lor de a elimina stresul.

Interesant este ca poti sa spui ca duminica este prezenta intodeauna, in comparatie cu tara noastra in care numai duminica mintea isi lasa o portita pentru a o elibera din ambientul de rutina, aici lumea iese in oras, la discoteca, la dans, seara de samba, lounge-uri cu “forró”, alegrie si bucurie emanata in fiecare zi, fara preocupari si griji care asupresc si intuneca tot mai mult gandirea oamenilor prinsi in clestele consumismului.

Orasele cu mici plaje cu apa clara albastra unde si bancurile de pesti si corali par atat de aproape de ochii tai, desi de departe privesti in apa, ai impresia ca poti sa atingi totul.

Asezari ca si “Armação de Búzios”, un orasel nou cu o infrastructura plecata din ani 1970, dependent de turism unde in perioada sarbatorilor si a carnavalului se tripleaza ca si numar numai intr-o singura noapte; Salvador de Bahia incanta cu sunete de “berimbau”, ce acompaniaza cu ritmuri acrobatice dansul “capoeira” aproape necunoscut in Romania, o lupta bazata pe energie interioara si forta, cu traditii din vechea Africa.

Trec in revista statul Minas Gerais, o regiune montana cu vestite branzeturi si cu multe ferme imprastiate aleatoriu pe dealuri verzi, mergand catre orasul Belo Horizonte, unde un proiect de largire a benzilor faramiteaza totul in cale, asezari, gospodarii, vegetatie, etc, numai pentru a dezvolta si mai mult infrastructura.

Vegetatia luxurianta si foarte puternica m-a unificat propriu cu ea: fructe imense si grele tinute de ramuri mici si inofensive care par sa se compare mult cu starea oamenilor care muncesc din greu pentru a se pastra la limita de plutire. Ramuri si frunze energice, frumusetea florilor, sunete ciudate din selva bogata care pun in confuzie auzul, pasari cu un colorit magnific si insecte rapide si imense care zboara din copac in copac, totul intr-o mare de verdeata deasa care cu greu lasa sa fie patrunsa cu privirea, dand o imagine a ceea ce reprezinta vegetatia.

O ramura de cocos si-a gasit loc in bagajul meu, devenind un suvenir sentimental, creand pasiune pentru forta micilor lujeri care tin grelele nuci de cocos.

Paduri tropicale cu frunze si flori nemaiintalnite, intreg ecosistemul al Terrei fiind influentat de padurea amazonica care gazduieste cel mai mare numar de specii de plante si animale din lume, incredibil dar inca in totalitate necunoscut.

Doua pancarde din gradina botanica din Geneva prezinta influenta Amazonului asupra ecosistemului cu doua comparatii intre un numar definit de ani, reprezentand lupta impotriva deflorarii acestui paradis, o zona a Braziliei care reprezinta echilibru pentru balanta ecosistemului de pe intreaga planeta.

In mintea mea nu exista comparatie si este caracterizata prin unicitate, imensa si plina de contraste, locuri exotice, selve salbatice, aglomeratie, plaje intinse cu valuri clare, urbanism si dintr-o data iarasi liniste, totul se petrece in acelasi timp intr-un “continent” care imbina o multitudine de culturi intr-un ambient foarte original si exotic... Brasil.

Comentariu dedicat Carolei si spiritului Braziliei.”