10.5.07

Un basarabean în Maranhão (3)

Andrei Cuzuioc continua sa ne faca placere cu marturisirile sale magice despre Brazilia. De data aceasta, ne povesteste un pic despre Icatu.

"Am ajuns în Icatu cam pe la 10 dimineaţa, într-o zi de iulie ca deobicei însorită pe pământul portocaliu. Drumul a fost lung, de la Buriticupu au fost vreo 600 şi ceva km. Dar, mai întâi de toate ne-am oprit în Rosário. De fapt ne-am pornit cu maşina pe care o conduceau socrii, aceasta era ziua precedentă înainte de a ajunge în Icatu, iar în Rosário am ajuns seara pe la vreo 9, ca apoi să petrecem noaptea în motelul Tia Maria. Rosário, municipiul de pe coastă, cuprinde un teritoriu de până la 700 mii km2 cu o populaţie de 35 mii de locuitori. Rosário l-am văzut doar pentru o clipă, era o clipă târzie. Un orăşel liniştit unde sunt multe biciclete şi oameni montând aceste biciclete. Clips bicicletelor mi-a amintit de Cuba. Cuba pe care n-o pot uita niciodată, rămânând ca una dintre cele mai frumoase nostalgii. Iar în Cuba de la Pinar del Rio până la Santiago de Cuba biciclete sunt peste tot. De la balconul motelului Tia Maria se vedea râul liniştit cuprins de o vegetaţie pitorească. O priveleşte extraordinară îţi crea această imagine pe la 6 dimineaţa, era ora când ne-am trezit reuşind să prindem răsăritul soarelui de la terasa Tia Maria. Spre dimineaţa însorită am coborât jos şi am luat café da manhã. Este de fapt unul din momentele care îmi plac foarte mult în Brazilia, acel café da manhã. Incluzându-se la mic dejun acele multitudini de fructe, torte, sucuri care mai de care, neapărat cafea, şi multe altele. Într-adevăr micul dejun pare a fi mai bogat decât prânzul sau cina. Într-o clipă sau alta în acea dimineaţă am ajuns în Icatu. Icatu, orăşelul care se situează în apropiere de Rosário. Ocupând o suprafaţă de 1547 km² cu o populaţie totală de 22 mii locuitori. Fiind al doilea oraş după vechime din Maranhão, a fost fondat de către Jerônimo de Albuquerque pe 26 de octombrie în 1614. Perioada când acea zonă era ocupată de către francezi, aceştea fiind expulzaţi de către portughezi. De aici din Icatu râul Munim se transformă în mare. „Orăşelul pescarilor” spunea socru meu în timp ce ajunsesem. Oamenii câştigă pentru viaţă din pescuit şi din agricultură. Dar, pescuitul este pe prim plan. Lângă râu, pescarii vând peşte. Iar luntrele sunt parcate în apropiere. De aici, o altă parte de pescari se văd în zarea azulie a râului pescuind, pescuind şi iar pescuind tezaurul din râul mării Munim. Trecând pe la fiecare din aceşti pescari care vând ne uimeam de atâtea tipuri de peşte care mai de care interesanţi de forma şi de tipul lor, căci doar această imagine îţi face poftă. Cu această priveleşte ne-am deplasat atât cu gândul cât şi cu picioarele la locul mult aşteptat. Era şi timpul mesei, undeva pe la vreo 1 ziua ne aflam la un restaurant modest de „mariscos” din Icatu. Un restaurant terasă dacă vreţi. Acest restaurant se situa într-o casă de locuinţă. Am făcut rost de orez, fasole, peşte divers, langoste, legume, fructe, etc.

După puţin timp ne-am întors la locul de unde am venit, adică preajma râului Munim. Pe lângă râu puţin mai sus este situat parcul. Iar lângă parc biserica. Oamenii din Icatu reprezintând simplitatea şi modestia, bunăvoinţa şi ospitalitatea, sunt credincioşi. Influenţa religiei şi-a pus o amprentă semnificativă în interiorul Braziliei. Lumea este credincioasă şi liniştită necătând de problemele pe care le are, şi un factor ca religia îi motivează să fie fericiţi. „O que sofri não é nada, comparado ao que ganhei” (Apóstolo Paulo) este citatul de pe o piatră de lângă Munim. La marginea râului sunt construite armaturi din piatră în care pe fiecare din ele sunt scrise citate din diverse personalităţi istorice ai lumii actuale, filosofi şi aşa mai departe: „Olhe de novo: não existem brancos, não existem amarelos, não existem negros! Somos todos arco-íris” (Ulisses Tavares).

De fapt atât Icatu cât
şi Rosário mi-au plăcut foarte mult. Plăcerea este reflectată în comoara naturii şi în oameni de o bunăstare impecabilă.

Liniştea şi pacea în sufletul naturei scăldată de oameni."

Niciun comentariu: