Reproduc mai jos partea 5 a articolului Nostalgie in culori de Rio - Conversatie cu Jean Boghici -, realizat in aprilie 2006, la Rio de Janeiro, de Adrian Irvin Rozei:
Iată, de exemplu, o altă aventură a lui Jean Boghici, câtăva vreme înainte de acel concurs istoric dela televiziunea braziliană:
În 1954, Jorginho Guinle, directorul celebrului hotel Copacabana Palace, reuşise să atragă la Rio cea mai importantă delegaţie de personalităţi americane din lumea filmului, fără să deburseze nici măcar un dolar în “cachet”. Din grup făceau parte Errol Flinn, Joan Fontaine, Mary Pickford, Rhonda Flemming, Glen Ford şi alte câteva nume sonore dela Hollywood. Printre acestea se număra şi Edward G. Robinson, celebrul interpret al nenumăraţilor gangsteri sau personaje din lumea interlopă a Americii, totdeauna surprins cu o ţigară de foi în mâna şi cu pălăria de fetru moale de sub care te străpungea o privire penetrantă.
Puţini erau însă cei care ştiau că reputatul “gangster” de cinema era un fin om de cultură şi un avizat amator de pictură care, de altfel, a lăsat la moarte o impresionantă colecţie de tablouri, printre care şi câteva capodopere ale artei ultimului secol.
Şi mai puţini erau cei care ştiau că Edward G. Robinson, pe adevăratul lui nume Emmanuel Goldenberg, era născut în 1893, în România, şi că părăsise ţara la vârsta de 10 ani.
Jean Boghici, plimbându-se pe plaja din Copacabana, îl întâlnise pe Paulo Pedro Leal, un pictor de stradă, la limita marginalizării. Surprins de forţa şi expresivitatea tablourilor expuse, Jean Boghici a propus pictorului naiv să se ocupe de promovarea artei sale. Aşa se face că, într’o dimineaţă, el a sosit la Copacabana Palace cu câteva tablouri, însoţit de Pedro Leal, şi a cerut să-l întâlnească pe Edward G. Robinson. Discuţia, care a avut loc la piscina hotelului, s’a derulat în româneşte. Până la urmă, vedeta filmelor americane a cumpărat cu 50 USD un tablou, spre marea uimire a pictorului, care până atunci nu vânduse niciodată vreo pânză cu mai mult de… 5 USD! De unde avantajul de a avea o origine şi o limbă în comun!
Cu ceilalţi pictori de avangardă brazilieni, limba comună a lui Jean Boghici era cea a originalităţii şi fanteziei dezlănţuite.Aşa se face că Jean s-a împrietenit cu membrii grupului artistic “neo concret”, care se reuneau în fiecare săptămână în casa criticului de artă Mario Pedrosa, pe plaja “Rasa” dela Buzios, staţiunea balneară lansată de Brigitte Bardot cu ocazia voiajului ei răsunător din 1963. Însă deja în 1960, Jean Boghici fusese invitat să participe la crearea Muzeului de Artă Populară din oraşul Brazilia. A fost o ocazie unică pentru a descoperi şi promova arta regiunii Nord-Est a Braziliei, pe cale de dispariţie, din cauza industrializării accelerate a ţării. (Va continua.)
Iată, de exemplu, o altă aventură a lui Jean Boghici, câtăva vreme înainte de acel concurs istoric dela televiziunea braziliană:
În 1954, Jorginho Guinle, directorul celebrului hotel Copacabana Palace, reuşise să atragă la Rio cea mai importantă delegaţie de personalităţi americane din lumea filmului, fără să deburseze nici măcar un dolar în “cachet”. Din grup făceau parte Errol Flinn, Joan Fontaine, Mary Pickford, Rhonda Flemming, Glen Ford şi alte câteva nume sonore dela Hollywood. Printre acestea se număra şi Edward G. Robinson, celebrul interpret al nenumăraţilor gangsteri sau personaje din lumea interlopă a Americii, totdeauna surprins cu o ţigară de foi în mâna şi cu pălăria de fetru moale de sub care te străpungea o privire penetrantă.
Puţini erau însă cei care ştiau că reputatul “gangster” de cinema era un fin om de cultură şi un avizat amator de pictură care, de altfel, a lăsat la moarte o impresionantă colecţie de tablouri, printre care şi câteva capodopere ale artei ultimului secol.
Şi mai puţini erau cei care ştiau că Edward G. Robinson, pe adevăratul lui nume Emmanuel Goldenberg, era născut în 1893, în România, şi că părăsise ţara la vârsta de 10 ani.
Jean Boghici, plimbându-se pe plaja din Copacabana, îl întâlnise pe Paulo Pedro Leal, un pictor de stradă, la limita marginalizării. Surprins de forţa şi expresivitatea tablourilor expuse, Jean Boghici a propus pictorului naiv să se ocupe de promovarea artei sale. Aşa se face că, într’o dimineaţă, el a sosit la Copacabana Palace cu câteva tablouri, însoţit de Pedro Leal, şi a cerut să-l întâlnească pe Edward G. Robinson. Discuţia, care a avut loc la piscina hotelului, s’a derulat în româneşte. Până la urmă, vedeta filmelor americane a cumpărat cu 50 USD un tablou, spre marea uimire a pictorului, care până atunci nu vânduse niciodată vreo pânză cu mai mult de… 5 USD! De unde avantajul de a avea o origine şi o limbă în comun!
Cu ceilalţi pictori de avangardă brazilieni, limba comună a lui Jean Boghici era cea a originalităţii şi fanteziei dezlănţuite.Aşa se face că Jean s-a împrietenit cu membrii grupului artistic “neo concret”, care se reuneau în fiecare săptămână în casa criticului de artă Mario Pedrosa, pe plaja “Rasa” dela Buzios, staţiunea balneară lansată de Brigitte Bardot cu ocazia voiajului ei răsunător din 1963. Însă deja în 1960, Jean Boghici fusese invitat să participe la crearea Muzeului de Artă Populară din oraşul Brazilia. A fost o ocazie unică pentru a descoperi şi promova arta regiunii Nord-Est a Braziliei, pe cale de dispariţie, din cauza industrializării accelerate a ţării. (Va continua.)
Sursa: AlterMedia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu