Reproduc mai jos prima parte a articolului "Urmele lasate de stapanirea comunista sunt inspaimantatoare", scris de Liviu Timbus si publicat in 09 septembrie 2005 de Romania Libera.
Dupa 40 de ani petrecuti in Brazilia, luptatorul anticomunist Dan Boghiu isi povesteste aventura vietii sale. Cel mai dureros capitol: revederea patriei natale.August 1944. De pe frontul din Moldova sosesc vesti ingrijoratoare. Sovieticii au izbutit sa strapunga defensiva romano-germana si armia lui Stalin se revarsa ca o maree rosie. Cei fugiti din calea navalitorilor istorisesc lucruri terifiante. Pe unde ajung, noii "aliati" jefuiesc, ucid, iau oameni in robie. Panica, teama de moarte alunga si turistii aflati in statiunea Slanicul Moldovei. Toata lumea isi face la repezeala bagajele. Printre cei zoriti sa prinda trenul se nimereste a fi si un elev de 17 ani: Dan Boghiu.
Dar nenorocire! La Targu Ocna, refugiatii, ce se inghesuie sa prinda trenul spre Adjud, ca apoi sa ia rapidul de Bucuresti, sunt instiintati ca sovieticii au ajuns cu tancurile dincolo de Marasesti. Situatie fara iesire pentru multimea pasagerilor amenintati de ciuma rosie. Destinul face totusi o exceptie: Dan Boghiu. Acestuia ii intinde o mana de ajutor, dar cu pretul unei teribile odisei. In timp ce se afla in gara la Targu Ocna, se opreste un tren german de "Crucea Rosie", din care coboara capitanul Neumann, medic militar ce vreme de doi ani fusese seful spitalului de campanie din Slanicul Moldovei. Neamtul il recunoaste la randul lui, il cheama la el si-i propune sa-l insoteasca in Germania. "Un tanar ca tine nu are ce cauta intr-o Romanie ce va fi cotropita de bolsevici". Clipe de cumpana, de extrema incordare, dar incheiate in scurta vreme cu o hotarare temerara.
Speriat de cele ce se petreceau in tara si, desigur, animat deopotriva de neastamparul tineretii, adolescentul se arunca in bratele necunoscutului si alege calea exilului. Asa au inceput sa se depene zilele, lunile si anii unei vieti, desprinse parca dintr-un roman. Personajul lui principal, un tanar de 17 primaveri, plecat sa infrunte pericolele de moarte si capcanele neprevazutului, pentru ca in cele din urma, parasind Europa, sa se statorniceasca in Brazilia.
Despre acest destin tumultuos ne propunem sa vorbim in continuare. O vom face folosind lucrarea memorialistica semnata de domnul Dan Boghiu ("Valtoarea destinului", Editura Ramida, 1977), cat si corespondenta pe care domnia sa a purtat-o cu autorul acestor randuri. [Va continua.]
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu