Reproduc mai jos partea 4 a articolului Nostalgie in culori de Rio - Conversatie cu Jean Boghici -, realizat in aprilie 2006, la Rio de Janeiro, de Adrian Irvin Rozei:
Ajuns la Rio, Jean Boghici îşi înmulţea, seară de seară, contactele în lumea artistică cu pictori şi critici de artă, pe când în timpul zilei era tehnician electronist. Astfel a avut ocazia să monteze instalaţiile de sunet şi lumini pentru spectacolul prezentat de Juliette Greco în celebrul local “Vogue” la Copacabana. Acolo a luat primele contacte cu lumea jurnaliştilor. Tot atunci Jean Boghici şi-a cumpărat o motocicletă cu care a avut un accident şi şi-a fracturat un genunchi. Iată cum povesteşte Jean Boghici ceea ce a urmat:
“Eram convalescent şi frecventam un binecunoscut café –”Gondola”. Acolo m’a văzut un productor de televiziune: “Semeni cu Kirk Douglas în “Bucuria vieţii” de Irving Stone». E drept, mai tânăr, cu barbă, cu originea mea rusă poate că’i semănam un pic. “Vino, vei răspunde la nişte întrebări, vei participa la un nou joc al televiziunii”.
Era o emisiune finanţată de compania aeriană “Varig”, care tocmai deschisese liniile Rio-Paris şi Rio-New York cu un Super Constellation, în 24 ore de zbor. Se făcea deja o publicitate enormă la televiziunea braziliană. Una dintre cele mai frumoase vedete era îmbrăcată în stewardesă şi un băiat simpatic, prezentator celebru, anima emisiunea “O Céu é o limite” (Limita e cerul).
Mi-au pus întrebări despre viaţa lui Van Gogh. O cunoşteam, dar am tocit ca un nebun! Scriam pe pereţi, apartamentul devenise o ladă de gunoi. Şi timp de patru luni am răspuns la toate întrebările. Făceam curte unei fete, Vania, superbă, a cărui tată era jucător de meserie. Mi-a spus: “Acum trebuie să te opreşti sau vei pierde tot!” Puteam să câştig până la un million de cruzeiros (200 000 dollari). Însă trebuia să mă opresc…
Am răspuns la toate întrebările şi am spus: “Acum mă retrag, însă voi răspunde şi la ultima întrebare, ca să nu las publicul nesatisfăcut! Am dat răspunsul corect. “Sunteţi atât de tare! De ce v’aţi oprit?”
Aveam mare nevoie de bani … Aveam piciorul rupt… Am câştigat jumătate din cei 200 000 dollari şi statul mi-a luat jumătate, 50 000 dollari… Erau totuşi o groază de bani! Mi-am cumpărat un apartament şi o maşină cu 5000 dollari, mi-am plătit datoriile. Şi pe urmă n’am mai făcut nici odată decât ceeace mă pasiona. N’am mai lucrat nici odată!”
Bine înţeles e uşor să spui “N’am mai lucrat nici odată” când faci ceea ce te pasionează! Însă pentru asta nu ajunge să ai o mulţime de relaţii în lumea artistică şi jurnalistică, ori cultura şi gustul necesar pentru a descoperi noi talente. Trebuie să ai şi curajul de a miza pe artişti necunoscuţi sau pentru a dirija publicul în direcţia gustului tău. Ba chiar, de cele mai multe ori, să cauţi clientul dispus să asculte prezentarea ta, acolo unde nimeni nu s’a gândit să’l caute. (Va continua).
Sursa: AlterMedia România
Ajuns la Rio, Jean Boghici îşi înmulţea, seară de seară, contactele în lumea artistică cu pictori şi critici de artă, pe când în timpul zilei era tehnician electronist. Astfel a avut ocazia să monteze instalaţiile de sunet şi lumini pentru spectacolul prezentat de Juliette Greco în celebrul local “Vogue” la Copacabana. Acolo a luat primele contacte cu lumea jurnaliştilor. Tot atunci Jean Boghici şi-a cumpărat o motocicletă cu care a avut un accident şi şi-a fracturat un genunchi. Iată cum povesteşte Jean Boghici ceea ce a urmat:
“Eram convalescent şi frecventam un binecunoscut café –”Gondola”. Acolo m’a văzut un productor de televiziune: “Semeni cu Kirk Douglas în “Bucuria vieţii” de Irving Stone». E drept, mai tânăr, cu barbă, cu originea mea rusă poate că’i semănam un pic. “Vino, vei răspunde la nişte întrebări, vei participa la un nou joc al televiziunii”.
Era o emisiune finanţată de compania aeriană “Varig”, care tocmai deschisese liniile Rio-Paris şi Rio-New York cu un Super Constellation, în 24 ore de zbor. Se făcea deja o publicitate enormă la televiziunea braziliană. Una dintre cele mai frumoase vedete era îmbrăcată în stewardesă şi un băiat simpatic, prezentator celebru, anima emisiunea “O Céu é o limite” (Limita e cerul).
Mi-au pus întrebări despre viaţa lui Van Gogh. O cunoşteam, dar am tocit ca un nebun! Scriam pe pereţi, apartamentul devenise o ladă de gunoi. Şi timp de patru luni am răspuns la toate întrebările. Făceam curte unei fete, Vania, superbă, a cărui tată era jucător de meserie. Mi-a spus: “Acum trebuie să te opreşti sau vei pierde tot!” Puteam să câştig până la un million de cruzeiros (200 000 dollari). Însă trebuia să mă opresc…
Am răspuns la toate întrebările şi am spus: “Acum mă retrag, însă voi răspunde şi la ultima întrebare, ca să nu las publicul nesatisfăcut! Am dat răspunsul corect. “Sunteţi atât de tare! De ce v’aţi oprit?”
Aveam mare nevoie de bani … Aveam piciorul rupt… Am câştigat jumătate din cei 200 000 dollari şi statul mi-a luat jumătate, 50 000 dollari… Erau totuşi o groază de bani! Mi-am cumpărat un apartament şi o maşină cu 5000 dollari, mi-am plătit datoriile. Şi pe urmă n’am mai făcut nici odată decât ceeace mă pasiona. N’am mai lucrat nici odată!”
Bine înţeles e uşor să spui “N’am mai lucrat nici odată” când faci ceea ce te pasionează! Însă pentru asta nu ajunge să ai o mulţime de relaţii în lumea artistică şi jurnalistică, ori cultura şi gustul necesar pentru a descoperi noi talente. Trebuie să ai şi curajul de a miza pe artişti necunoscuţi sau pentru a dirija publicul în direcţia gustului tău. Ba chiar, de cele mai multe ori, să cauţi clientul dispus să asculte prezentarea ta, acolo unde nimeni nu s’a gândit să’l caute. (Va continua).
Sursa: AlterMedia România
Un comentariu:
Hello. This post is likeable, and your blog is very interesting, congratulations :-). I will add in my blogroll =). If possible gives a last there on my blog, it is about the Dieta, I hope you enjoy. The address is http://dieta-brasil.blogspot.com. A hug.
Trimiteți un comentariu