România: o pasiune in hinterland-ul brazilian

„Majoritatea prietenilor mei romani din Brazilia cred ca sint un «fenomen» si, cind glumesc, imi spun ca sint «un exemplu de reincarnare». Poate am fost un cioban din Muntii Fagaras sau, cine stie, un taran moldovean.“ Asa isi incepe brazilianul Ático Mota pledoaria pentru pasiunea pe care o are inca din studentie.

Pe urmele dacilor

„Am intrat in contact cu dulcea si frumoasa limba si cultura romana dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial, cind niste refugiati romani au sosit in Salvador (Bahia)“, rememoreaza Ático Mota pentru „Cotidianul“ momentul in care a dat peste romani si Romania. „Cu putin timp inainte, am avut un profesor de Istorie Universala, Portela, care se referea cu entuziasm si insistenta in prelegerile sale la geto-daci. Dupa parerea lui, acestia erau mai dezvoltati decit cuceritorii lor, romanii“, continua Ático. El unul a inceput de indata sa caute la Biblioteca Publica din Bahia carti despre Romania: „Am gasit numai doua, care mi-au fost insa de mare folos: «Grammatica rumena» si «Letteratura rumena», ambele ale unui italian, Romeo Lovera. Cu ele am inceput pelerinajul meu autodidactic“. Ulterior, Ático a cunoscut refugiati romani de origine evreiasca aflati intr-o colonie in Salvador, cu care s-a imprietenit.

Valorile civilizatiei geto-dacice au fost cele care l-au fermecat pe brazilian.

Neoumanism romanesc

„Mi-am dat seama ca Romania este o putere culturala. Istoria romaneasca este cea mai edificatoare din Europa. Doua exemple sint irefutabile: geto-dacii nu cunosteau robia, statul lor teocratic fiind in aceasta privinta mai inaintat decit cel roman, grec sau egiptean. In plus, toate razboaiele sustinute de romani in istoria lor au fost numai de aparare. Cred ca neoumanismul gaseste in Romania cele mai frumoase exemple“, este de parere brazilianul. Acum doi ani, Ático a tinut citeva cursuri de initiere in limba romana pentru liceenii din Macaúbas: „Aveam grupe de 15 elevi, insa experimentul nu a durat foarte mult. Doresc sa le reiau cu sprijinul unui roman din São Paulo, care e dispus sa ma ajute sa ofer si burse pentru studentii saraci care doresc sa invete romana“.

Mii de titluri mioritice


Ático are 8.000 de volume in limba romana. „Primele achizitionate au fost dictionarele bilingve, pe urma operele lui Sadoveanu, Agarbiceanu si Arghezi si multe altele tiparite in strainatate. Una dintre ele este «Poeziile» lui Eminescu, tradusa de Victor Buescu la Lisabona“, spune brazilianul. Pe cele mai multe le-a achizitionat prin mandat postal, prin schimb sau sub forma de cadou. „Altele le-am primit mostenire de la Nelson Vainer, un roman din Basarabia, care mi-a incredintat biblioteca lui. Tin la toate aceste carti, fiecare exemplar pastrind o istorie, o speranta si un gest de iubire. Colectiile lui Sadoveanu, Agarbiceanu sau Arghezi sint acelea de care sint cel mai atasat, deoarece reprezinta o epoca din viata mea in care am descoperit minunatul univers cultural romanesc“, adauga Ático. Brazilianul a incheiat o conventie cu prefectura, biblioteca sa devenind una publica: „Am lunar aproximativ 80 de filoromani care vin sa consulte cartile. Din pacate, in Macaúbas nu exista nici un roman“.

Ucenicul lui Iorgu Iordan

Prima data a ajuns in Romania ca student la un curs de vara desfasurat la Sinaia, in 1960. „Acest prim contact cu cultura autohtona mi-a fost foarte util. Atunci am avut ocazia sa-i am ca profesori pe Iorgu Iordan, Alexandru Rosetti, Alexandru Niculescu, Matilda Marioteanu Caragiu sau Tudor Vianu“, isi aminteste Ático. Un an mai tirziu a vizitat Romania alaturi de diplomati aflati in misiune. „Eram atasat cultural in cadrul acestei delegatii. In acel moment ma descurcam deja bine in romaneste“, adauga brazilianul. A revenit la inceputul anilor ’80 la un congres de istoria stiintelor, unde a prezentat „o comunicare in frantuzeste si o salutare in romaneste“. El a fost, de altminteri, singurul congresist strain care a participat cu o cuvintare in limba romana. Dupa Revolutie, in perioada 1999-2000, a petrecut un an in Romania, ca profesor asociat de cultura braziliana la Universitatea din Bucuresti. „Am fost in acelasi timp profesor de portugheza si cultura braziliana la Ambasada Braziliei si la Fundatia Brazilia-Romania. Am realizat atunci diverse cercetari, mai ales la Academia Romana“, continua Ático.

Lobby sud-american

„Din pacate, cultura romaneasca nu este cunoscuta asa cum ar trebui la noi in tara“, crede brazilianul. Cu toate acestea, exista citeva valori romanesti prezente, „multumita traducerilor in portugheza“: Mircea Eliade, Emil Cioran, Eugen Ionescu, Horia Vintila si, „mai recent“, Constantin Noica. „Cind eram student la facultate, aveam un curs de limbi neolatine in toate universitatile braziliene. Am facut un apel prin scrisori adresate presei nationale prin care ceream introducerea limbii si literaturii romane in sistemul nostru universitar. N-am reusit insa. Cred ca in viitor aceasta apatie va fi totusi depasita“, spera el.

Popularizare prin traduceri

Ca prim pas, Ático a inceput sa traduca opera lui Ion Luca Caragiale. In acelasi timp, brazilianul se indeletniceste cu scrierea „unei carti exhaustive despre istoria relatiilor culturale dintre tara noastra si Romania. Titlul ei ar urma sa fie «Brazilia si Romania – punti culturale». Inca din perioada in care eram student am inceput sa string material informativ asupra acestui fenomen cultural. Prezenta mea la Bucuresti in 1999 a fost decisiva pentru succesul operei. Am reusit sa fac ceva de mare folos pentru cei interesati de studiul dinamicii culturale dintre popoarele noastre“, incheie Ático.

Din articolul "Cu Sadoveanu in Brazilia", scris de Cosmin Popan si publicat pe 13 martie 2006 in ziarul Cotidianul.