La Brasov, pe 12 noiembrie 2008, orele 20, la Bistro de l'Arte (Piata Enescu 11bis) si pe 13 noiembrie 2008, orele 14, la Muzeul Casa Muresenilor (Piata Sfatului 25), se vor prezenta doi tineri muzicieni de mare prestigiu: pianistul brazilian Raul Passos si cantareata romanca Irina Sârbu - la un concert eclectic de mare singularitate, organizat de Ambasada Braziliei la Bucuresti, in care veti putea asculta bossa-nova si muzica culta braziliana. Cititi mai jos prezentarea evenimentului, prin viziunea muzicianului Raul Passos:
Anul 2008 este unul important pentru muzica braziliana, deoarece este anul in care se comemoreaza 50 de ani de la nasterea unuia dintre cele mai singulare genuri ale muzicii braziliene: bossa-nova. Pentru multi, acest stil, aproape un sinonim pentru muzica braziliana, sintetizeaza capacitatea de a crea un limbaj sonor bazat pe modele consacrate dar cu o identitate latenta si inegabila.
In mod paralel si paradoxal, muzica culta produsa in Brazilia, una dintre cele mai caracteristice si exuberante, a ramas o necunoscuta chiar si pentru publicul cel mai bine informat in domeniu.
Ceea ce putin se stie este faptul ca aparitia genului bossa-nova i se datoreaza mai ales eruditiei unor notabili muzicieni brazilieni care, inarmati cu o sensibilitate si un rafinament fara egal, au cladit un stil care isi trage seva dintr-o complexitate armonica prezenta in anumite curente ale productiei culte din secolul al XX-lea si, totodata, dintr-o inspiratie melodica fluida si limpede, insa nu neaparat usoara, cu un chip si trasaturi populare.
Programul ales nu se vrea o sinteza, ci doreste sa-i ofere ascultatorului cateva din multiplele fatete ale productiei culte braziliene de-a lungul ultimilor 150 ani, de la inaugurarea nationalismului in Brazilia, in anul 1869, reprezentata de fantezia caracteristica A Sertaneja, a lui Brasílio Itiberê, pana la lucrarile autorilor vremurilor noastre, cum ar fi Emílio Terraza, trecand prin nume grele cum ar fi Villa-Lobos cu pasionatul sau vals urban Impressões Seresteiras; Cláudio Santoro cu marcanta expresivitate a micilor sale lucrari pentru pian si Francisco Mignone cu dorul sau tradus prin Valsas de Esquina. Acesti compozitori s-au folosit atat de marile forme ale muzicii culte mondiale, cat si de elementul popular si folcloric care este atat de reprezentativ pentru identitatea culturala braziliana.
Este imposibil sa nu comparam nuantele dinamice si rafinata prelucrare a lucrarilor lui Cláudio Santoro, mai ales Prelúdios, din 1958 – anul-cheie pentru bossa-nova – cu armonia tipic senzuala a acestui ritm. Este imposibil sa nu percepem ritmul prezent in lucrarile maestrului Tom Jobim si totodata in discursul muzical al lui Emílio Terraza. Astfel, o prezentare imbinata a acestor doua limbaje muzicale ne conduce la o mai buna apreciere si intelegere nu numai a literaturii muzicale, ci si a sufletului brazilian insusi.
Anul 2008 este unul important pentru muzica braziliana, deoarece este anul in care se comemoreaza 50 de ani de la nasterea unuia dintre cele mai singulare genuri ale muzicii braziliene: bossa-nova. Pentru multi, acest stil, aproape un sinonim pentru muzica braziliana, sintetizeaza capacitatea de a crea un limbaj sonor bazat pe modele consacrate dar cu o identitate latenta si inegabila.
In mod paralel si paradoxal, muzica culta produsa in Brazilia, una dintre cele mai caracteristice si exuberante, a ramas o necunoscuta chiar si pentru publicul cel mai bine informat in domeniu.
Ceea ce putin se stie este faptul ca aparitia genului bossa-nova i se datoreaza mai ales eruditiei unor notabili muzicieni brazilieni care, inarmati cu o sensibilitate si un rafinament fara egal, au cladit un stil care isi trage seva dintr-o complexitate armonica prezenta in anumite curente ale productiei culte din secolul al XX-lea si, totodata, dintr-o inspiratie melodica fluida si limpede, insa nu neaparat usoara, cu un chip si trasaturi populare.
Programul ales nu se vrea o sinteza, ci doreste sa-i ofere ascultatorului cateva din multiplele fatete ale productiei culte braziliene de-a lungul ultimilor 150 ani, de la inaugurarea nationalismului in Brazilia, in anul 1869, reprezentata de fantezia caracteristica A Sertaneja, a lui Brasílio Itiberê, pana la lucrarile autorilor vremurilor noastre, cum ar fi Emílio Terraza, trecand prin nume grele cum ar fi Villa-Lobos cu pasionatul sau vals urban Impressões Seresteiras; Cláudio Santoro cu marcanta expresivitate a micilor sale lucrari pentru pian si Francisco Mignone cu dorul sau tradus prin Valsas de Esquina. Acesti compozitori s-au folosit atat de marile forme ale muzicii culte mondiale, cat si de elementul popular si folcloric care este atat de reprezentativ pentru identitatea culturala braziliana.
Este imposibil sa nu comparam nuantele dinamice si rafinata prelucrare a lucrarilor lui Cláudio Santoro, mai ales Prelúdios, din 1958 – anul-cheie pentru bossa-nova – cu armonia tipic senzuala a acestui ritm. Este imposibil sa nu percepem ritmul prezent in lucrarile maestrului Tom Jobim si totodata in discursul muzical al lui Emílio Terraza. Astfel, o prezentare imbinata a acestor doua limbaje muzicale ne conduce la o mai buna apreciere si intelegere nu numai a literaturii muzicale, ci si a sufletului brazilian insusi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu