Sándor József Thurzö é um violista húngaro natural de Nagyvárad/Oradea, Romênia, nascido em 1943. Iniciou seus estudos com o pai, professor violinista e musicólogo de renome internacional. Após bacharelar-se em sua cidade natal, entrou na Faculdade de Música de Iasi, Romênia. Ao término da faculdade, em 1968, foi nomeado chefe de naipe do compartimento de violas e solista na Orquestra Sinfônica Filarmônica de Oradea. Foi professor de viola e música de câmara durante muitos anos e, desde 1996, é professor docente do quadro de Viola e Música de Câmara na Universidade de Oradea.
Em 1975, fez curso de aperfeiçoamento solístico em Bucareste, onde obteve o qualificativo máximo. Realizou mais de 2300 concertos como solista e músico de câmara em 9 países: Romênia, Hungria, Alemanha, França, Polônia, Itália, Portugal, Japão e Brasil. Realizou aproximadamente 250 programas, onde foram incluídas várias peças brasileiras. Foi vencedor de vários concursos nacionais. Fundou diversos grupos de câmara, como o Quarteto de Cordas “Varadinum”, o Duo Violino-Viola, o Quinteto Amizade, o Trio de Cordas “Venczel Pichl”, a Orquestra de Câmara “Carl Ditters von Dittersdorf” e a Universidade Húngara “Partium”. Uma centena de peças foram dedicadas a ele por compositores da Romênia, Hungria, Alemanha, Noruega, Suíça, Japão e Brasil. Dentre os compositores brasileiros, 19 composições foram-lhe dedicadas por Sérgio Kuhlmann, Carlos Galvão, Marco Aurélio Brito Coutinho, Zoltan Paulinyi, Éder Camúzis, Jan Guest e Laiana de Oliveira. Pesquisa, coleciona, divulga e executa partituras de viola e música de câmara.
Participou como chefe de naipe convidado nas outras orquestras romenas em turnê pela Europa e Japão. Desde 1997 é Diretor Artístico do Festival Internacional de Música Erudita Brasileira em Oradea, cuja mais recente edição ocorreu entre 04 de maio e 02 de junho de 2009.
A primeira vez que visitou o Brasil foi em 1996, por ocasião do centenário da morte do compositor brasileiro Carlos Gomes. A partir desse ano ficou interessado pela música erudita brasileira e começou a pesquisar e divulgar os compositores e a música brasileira. Mantém uma biblioteca pessoal com 2500 partituras para viola editadas e manuscritas, além de 600 partituras e 120 Cds brasileiros. Há 9 anos é convidado anualmente para o Curso Internacional de Verão de Brasília, onde ministra masterclasses de viola e Prática de Orquestra. Em paralelo com a atividade solística e didática, é arranjador e escreve artigos em muitos jornais húngaros e romenos.
Pela intensa carreira artística foi 25 vezes homenageado com condecorações e diplomas. Desde ano 1965 é membro correspondente da Internationale Viola Gesellschaft de Viena.
Sándor teve a gentileza de conceder recentemente uma entrevista, em romeno, ao TPRB:
TPRB: Cand si cum s-a nascut pasiunea dvs. pentru muzica braziliana?
SJT: De cand am intrat prima oara pe teritoriul Braziliei, adica, in anul 1996. Orchestra filarmonicii de stat din Oradea a avut fructuoase colaborari cu dirijorul, managerul din Roma, Maestrul Francisco La Vecchia. Cunoscand bine calitatea profesionala si artistica a orchestrei, care are o veche traditie din 1760 incoace, si tinand Francisco La Vecchia relatii bune cu Brazilia, lui i-a venit sarcina sa aduca o orchestra reprezentativa din Europa pentru evenimentul aniversar, Centenariul marelui compozitor campineiro, Antônio Carlos Gomes (1836-1896) la montarea spectaculoasa a operei sale Il Guarani. Noi am devenit atunci momentan disponibili si folosibili pentru acest eveniment, care a durat 2 luni de zile, de la repetitii pana la 5 spectacole. Cunoscand mai multe limbi, cat ne-am pregatit opera, m-am imprietenit cu multe persoane aflate la aceasta montare spectaculoasa, de la regizori, muzicieni, compozitori, dirijori pana la interpreti solisti. Deja atunci am inceput sa ascult muzica braziliana. De la inceput m-a coplesit ritmul extrem de complex si variat si melodia incantatoare, care te gadila sufletul sensibil de artist. Inainte stiam tare putin despre aceasta tara imensa si minunata: numai ca fotbalistii sunt excelenti jonglari, Amazonia este plamanul Pamantului, ca exista un Pelé si mai ales samba carnavalistica cu nebunia de Carnaval... Mai auzeam ca este un compozitor national, H. Villa-Lobos si din cand in cand auzeam piese lui pentru chitara, la posturile Radio Budapest. De la amici mei brazilieni "gasiti" am cules multe partituri si la aeroport am constatat ca 11 kg are greutatea coletului... (note muzicale tiparite, xerox, Cds, programe de concerte cu date importante despre compozitori necunoscuti de mine pana acum si analizele pieselor). Am inceput sa ma aprofundez mai serios in materialul adus. Am constatat ca nu este mai prejos muzica si compozitorii brazilieni ca cei europeni. In toata viata mea artistica, de fapt, incerc sa caut noutati, lucrari, compozitori mai putin cunoscuti in prezent, printre melomani. In 1996 am inceput sa deschid o alta cale penttu valorificarea muzicii braziliene, fiindca deja la primul contact cu opera Il Guarani m-a uimit frumusetea muzicala. Din stima pentru noii prieteni brazilieni, am organizat in urmatorul an (1997) primul concert dedicat in exclusivitate compozitorilor brazilieni. Surpriza mea a fost mare atunci cand am constatat ca si publicul si colegii mei implicati in program au inteles ca intr-adevar aceasta muzica necantata pana atunci pe scenele de concerte este frumoasa si tot atat de placuta. La fel, colegii mei m-au incurajat pozitiv cu entuziasmul lor. In concluzie, acel eveniment Aniversar - Carlos Gomes m-a entuziasmat in profunzime si am devenit devotat propagator, interpret, cercetator si autonominalizat "director artistic" al Festivalului de Muzica Braziliana... la inceput, si de la a sasea editie Festival International de Muzica Clasica Braziliana... "particular", fiindca nu am niciun sprijin sau sponsorizare la organizarea evenimentelor care, har Domnului si a putinilor prieteni sufletisti, a ajun festivalul la cea de-a VIII-lea Editie. Trebuie subliniat ca este la ora actuala dificil sa organizez o asemenea manifestare prestigioasa, pe plan national, de a mobiliza interpreti fara o contributie financiara simbolica macar! Toate cheltuielile (telefoane, redactarea programului de sala, anunturi la mass-media) revin directorului Festivalului... Dar eu ma simt fericit ca pot realiza un nobil lucru pentru orasul meu, care are o cultura milenara (!!) si pentru iubitii amici compozitori brazilieni. Din pacate, nu toti apreciaza aceasta preocupare de a mea sufletista, ci "considera" ceva normal... Sunt foarte putini la numar cei care se entuziasmeaza si ma felicita, lauda si considera ca ar merita cea mai mare decoratie culturala.
TPRB: Ati mai fost in Brazilia si ati gazduit multi brazilieni de-a lungul timpului?
SJT: Da, primul meu drum spre super iubita tara a fost in anul 1996. Din 1999 sunt incontinuu reinvitat anual, sa petrec o perioada de doua luni ca un semn de recompensa amicala pentru ceea ce fac pe taramul muzicii braziliene. Partea a doua a intrebarii, sincer zis, posibilitatea mea este modesta de a gazdui amici brazilieni. La un anterior Festival, l-am primit din Petrópolis pe un tanar dirijor de cor, Carlos Fecher, fiul binecunoscutului compozitor Ernani Aguiar. Intr-un program am interpretat, in prima auditie europeana, piesa compozitorului amintit, "Meloritmias Nr. 5 para viola só". Iar in anul acesta (2009) a venit si a asistat la toate concertele festivalului, compozitorul, dirijor de cor, poetul Marco Aurélio Brito Coutinho. In anul 2000 am avut o soprana invitata pe scenele filarmonicii. Atunci, ea studia in Viena. Imi aduc aminte si de un mare eveniment din ianuarie 1971, cand a fost protagonista concertului orchestrei din Oradea celebra pianista de talia internationala Magda Tagliaferro, cu Concertul lui Chopin. Atunci, eu eram deja (de fapt din 1968) prim violistul filarmonicii oradene.
TPRB: Anul acesta, ati organizat deja cel de-al VIII-lea festival de muzica braziliana la Oradea. Nicio institutie, nici macar Ambasada Braziliei de la Bucuresti, nu a fost in stare pana acum de a promova in mod atat de consecvent si efectiv cultura braziliana in România asa cum o faceti dvs. Care este secretul acestui succes?
SJT: Nu este mare secret ceea ce fac. In primul rand, incerc sa studiez mai profund muzica, istoria culturala a unui popor. Incerc sa ma bag in pielea lor si cunoscand viata culturala destul de amanuntita pe meleagurile noastre, mereu innoiesc cu ceva necunoscut pana in zilele noastre. Nu este frumos sa ascult o lucrare, um compozitor “top” ci este important sa si “educam” acel public care este in oarecare masura si receptiv. Nu astept imediat de la ei um entuziasmat succes. Dar, cu munca perseverenta si sistematica, voi ajunge la rezultate placute! Asa este si cu preocuparea mea de cand m-am indragostit de Brazilia si de locuitorii, de muzica lor, de obiceiurile lor deosebite, care reflecta mult din sufletul lor deschis si bun. Deci, daca mi-a placut totul, am devenit propagator, raspanditor devotat, stiind ca pana acum nu a fost exercitata sistematic aceasta cale. Si acum ma pot mandri ca am realizat ceva pentru aceste doua natiuni, intre aceste doua tari splendide. In 2009 am finalizat si organizat cel de-al 8-lea Festival, care a durat o luna de zile si a inclus 10 concerte. Am dorit sa programez si un concert simfonic cu Filarmonica de Stat din Oradea, avand si lucrari orchestrale in biblioteca mea braziliana, dar din pacate nu s-au gasit “urechi receptive” din partea secretariatului muzical. Din 1996 m-am imprietenit cu tenorul, profesorul, compozitorul, dirijorul coral, poetul Marco Coutinho, si de multa vreme dorea sa fie prezent la vreun festival. Acum i-am dat posibilitatea sa vina. Centrul Cultural Posticum, extrem de receptiv si primitor, mi-a oferit 18 de zile gratuit sa locuiasca Marco Coutinho in hotelul lor si au si asigurat trei ori pe zi mancare pentru brazilianul oaspete. Pentru acest unicat oferta din partea directorului, eu am trecut in programul de sala ca sponsor spiritual oficial. Tare mult ma supara acel lucru ca o asemenea promovare a muzicii braziliene nu prea este ajutata. Eu fac totul pentru stima si consideratiunea deosebita pentru toata lumea si din acest motiv am infiintat o Biblioteca si Discografica braziliana. Deci, secretul meu este evident! Imi place acest popor tanar, oamenii deschisi, fericiti, tare muzicali, cu suflet mare si larg deschis pentru tot, pentru a dezvolta si mai bine “istoria lor tanara”. Stima catre “ei” este profunda si din acest sentiment mereu incerc sa introduc la concertele noastre cate una-doua piese in prima auditie si in afara festivalurilor cunoscute. In peste 250 de concerte gasiti lucrari braziliene in calendarul meu, din anul 1996 incoace...
TPRB: Noi, brazilienii, in general, avem mare respect fata de milenara civilizatie europeana, avand in vedere ca suntem o natie tanara. In schimbul cultural promovat anual de dvs. la Oradea, nu pleaca oare brazilienii cu mai mare“profit”decat romanii?
SJT: Brazilianul (compozitorii) “implicat” la concertele mele in general, are numai un mare “profit moral”... unii ma si felicita... Atat!! Acest profit moral este folositor din partea compozitorului si in curriculum vitae findca se poate lauda ca lucrarea a fost interpretata de cine si unde. Este o mandrie pentru oricare compozitor cunoscut sau necunoscut. Si, poate prin acest gest, lucrarea respectiva va capata un interes mai deosebit. Da, profitul este evident. In România conlocuiesc bine multe natiuni. In Transilvania locuiesc doua milioane de unguri, prin aceste nationalitati avem profitul in sensul ca ne devenim mai cunoscuti pe plan international, ca se invata numele interpretilor entuziasti, oraselor romanesti, unde apare “cate ceva” brazilian. Deci, profitul este simbolic si devine o reclama extrem de fructificativa chiar daca ne despart mii si mii de kilometri.
TPRB: Cum vedeti, pentru viitor, derularea schimburilor Transilvania-Brazilia in domeniul Muzicii?
SJT: Este o mai mare responsabilitate din partea Ambasadei, stiind ca, in România, in Transilvania cu o traditie milenara exista cate o persoana, unu-doi grupuri camerale profesioniste, sau interpreti sufletisti, care incearca apropierea celor doua popoare sa sacrifice mai multa stima, energie si nu in ultimul rand, sa sprijine si material, sa iasa aceste “actiuni” mai interesate de cei care se gandesc la viata economica existenta de toata zilele. Responsabilul cultural ar trebui sa tina o evidenta serioasa despre numele artistilor sufletisti si sa sprijine ideile acestora, la evenimentele oficiale ale Braziliei, sa injghebeze, chiar oficial, schimburi culturale mai evidentiate si mai dese. Asa s-a intamplat si in 1996, cand Orchestra din Oradea, cu 74 de artisti instrumentisti, a asistat la semnificativul eveniment, la montarea operei Il Guarani, despre care s-a stiut ca, acele spectacole au fost unicate, in sensul ca, in intregime, fara sa fie taiata vreo nota muzicala din partitura am cantat totul, si nu cum s-a intamplat la Milano, la prima auditie mondiala, dirijata chiar de compozitorul Carlos Gomes, cand nu s-a cantat in intregime... nici timp de peste o suta de ani... Noi am executat toata lucrare, de la cap la coada. Deci, in septembrie 1996 a fost o adevarata “prima auditie mondiala”. Sunt mandru de acest fapt realizat chiar de noi oradeni din Transilvania, impreuna cu acei implicati din Brazilia si cu cei doi (dirijorul si singurul rol principal feminin din toata opera) din Italia.
Em 1975, fez curso de aperfeiçoamento solístico em Bucareste, onde obteve o qualificativo máximo. Realizou mais de 2300 concertos como solista e músico de câmara em 9 países: Romênia, Hungria, Alemanha, França, Polônia, Itália, Portugal, Japão e Brasil. Realizou aproximadamente 250 programas, onde foram incluídas várias peças brasileiras. Foi vencedor de vários concursos nacionais. Fundou diversos grupos de câmara, como o Quarteto de Cordas “Varadinum”, o Duo Violino-Viola, o Quinteto Amizade, o Trio de Cordas “Venczel Pichl”, a Orquestra de Câmara “Carl Ditters von Dittersdorf” e a Universidade Húngara “Partium”. Uma centena de peças foram dedicadas a ele por compositores da Romênia, Hungria, Alemanha, Noruega, Suíça, Japão e Brasil. Dentre os compositores brasileiros, 19 composições foram-lhe dedicadas por Sérgio Kuhlmann, Carlos Galvão, Marco Aurélio Brito Coutinho, Zoltan Paulinyi, Éder Camúzis, Jan Guest e Laiana de Oliveira. Pesquisa, coleciona, divulga e executa partituras de viola e música de câmara.
Participou como chefe de naipe convidado nas outras orquestras romenas em turnê pela Europa e Japão. Desde 1997 é Diretor Artístico do Festival Internacional de Música Erudita Brasileira em Oradea, cuja mais recente edição ocorreu entre 04 de maio e 02 de junho de 2009.A primeira vez que visitou o Brasil foi em 1996, por ocasião do centenário da morte do compositor brasileiro Carlos Gomes. A partir desse ano ficou interessado pela música erudita brasileira e começou a pesquisar e divulgar os compositores e a música brasileira. Mantém uma biblioteca pessoal com 2500 partituras para viola editadas e manuscritas, além de 600 partituras e 120 Cds brasileiros. Há 9 anos é convidado anualmente para o Curso Internacional de Verão de Brasília, onde ministra masterclasses de viola e Prática de Orquestra. Em paralelo com a atividade solística e didática, é arranjador e escreve artigos em muitos jornais húngaros e romenos.
Pela intensa carreira artística foi 25 vezes homenageado com condecorações e diplomas. Desde ano 1965 é membro correspondente da Internationale Viola Gesellschaft de Viena.
Sándor teve a gentileza de conceder recentemente uma entrevista, em romeno, ao TPRB:
TPRB: Cand si cum s-a nascut pasiunea dvs. pentru muzica braziliana?
SJT: De cand am intrat prima oara pe teritoriul Braziliei, adica, in anul 1996. Orchestra filarmonicii de stat din Oradea a avut fructuoase colaborari cu dirijorul, managerul din Roma, Maestrul Francisco La Vecchia. Cunoscand bine calitatea profesionala si artistica a orchestrei, care are o veche traditie din 1760 incoace, si tinand Francisco La Vecchia relatii bune cu Brazilia, lui i-a venit sarcina sa aduca o orchestra reprezentativa din Europa pentru evenimentul aniversar, Centenariul marelui compozitor campineiro, Antônio Carlos Gomes (1836-1896) la montarea spectaculoasa a operei sale Il Guarani. Noi am devenit atunci momentan disponibili si folosibili pentru acest eveniment, care a durat 2 luni de zile, de la repetitii pana la 5 spectacole. Cunoscand mai multe limbi, cat ne-am pregatit opera, m-am imprietenit cu multe persoane aflate la aceasta montare spectaculoasa, de la regizori, muzicieni, compozitori, dirijori pana la interpreti solisti. Deja atunci am inceput sa ascult muzica braziliana. De la inceput m-a coplesit ritmul extrem de complex si variat si melodia incantatoare, care te gadila sufletul sensibil de artist. Inainte stiam tare putin despre aceasta tara imensa si minunata: numai ca fotbalistii sunt excelenti jonglari, Amazonia este plamanul Pamantului, ca exista un Pelé si mai ales samba carnavalistica cu nebunia de Carnaval... Mai auzeam ca este un compozitor national, H. Villa-Lobos si din cand in cand auzeam piese lui pentru chitara, la posturile Radio Budapest. De la amici mei brazilieni "gasiti" am cules multe partituri si la aeroport am constatat ca 11 kg are greutatea coletului... (note muzicale tiparite, xerox, Cds, programe de concerte cu date importante despre compozitori necunoscuti de mine pana acum si analizele pieselor). Am inceput sa ma aprofundez mai serios in materialul adus. Am constatat ca nu este mai prejos muzica si compozitorii brazilieni ca cei europeni. In toata viata mea artistica, de fapt, incerc sa caut noutati, lucrari, compozitori mai putin cunoscuti in prezent, printre melomani. In 1996 am inceput sa deschid o alta cale penttu valorificarea muzicii braziliene, fiindca deja la primul contact cu opera Il Guarani m-a uimit frumusetea muzicala. Din stima pentru noii prieteni brazilieni, am organizat in urmatorul an (1997) primul concert dedicat in exclusivitate compozitorilor brazilieni. Surpriza mea a fost mare atunci cand am constatat ca si publicul si colegii mei implicati in program au inteles ca intr-adevar aceasta muzica necantata pana atunci pe scenele de concerte este frumoasa si tot atat de placuta. La fel, colegii mei m-au incurajat pozitiv cu entuziasmul lor. In concluzie, acel eveniment Aniversar - Carlos Gomes m-a entuziasmat in profunzime si am devenit devotat propagator, interpret, cercetator si autonominalizat "director artistic" al Festivalului de Muzica Braziliana... la inceput, si de la a sasea editie Festival International de Muzica Clasica Braziliana... "particular", fiindca nu am niciun sprijin sau sponsorizare la organizarea evenimentelor care, har Domnului si a putinilor prieteni sufletisti, a ajun festivalul la cea de-a VIII-lea Editie. Trebuie subliniat ca este la ora actuala dificil sa organizez o asemenea manifestare prestigioasa, pe plan national, de a mobiliza interpreti fara o contributie financiara simbolica macar! Toate cheltuielile (telefoane, redactarea programului de sala, anunturi la mass-media) revin directorului Festivalului... Dar eu ma simt fericit ca pot realiza un nobil lucru pentru orasul meu, care are o cultura milenara (!!) si pentru iubitii amici compozitori brazilieni. Din pacate, nu toti apreciaza aceasta preocupare de a mea sufletista, ci "considera" ceva normal... Sunt foarte putini la numar cei care se entuziasmeaza si ma felicita, lauda si considera ca ar merita cea mai mare decoratie culturala.
TPRB: Ati mai fost in Brazilia si ati gazduit multi brazilieni de-a lungul timpului?
SJT: Da, primul meu drum spre super iubita tara a fost in anul 1996. Din 1999 sunt incontinuu reinvitat anual, sa petrec o perioada de doua luni ca un semn de recompensa amicala pentru ceea ce fac pe taramul muzicii braziliene. Partea a doua a intrebarii, sincer zis, posibilitatea mea este modesta de a gazdui amici brazilieni. La un anterior Festival, l-am primit din Petrópolis pe un tanar dirijor de cor, Carlos Fecher, fiul binecunoscutului compozitor Ernani Aguiar. Intr-un program am interpretat, in prima auditie europeana, piesa compozitorului amintit, "Meloritmias Nr. 5 para viola só". Iar in anul acesta (2009) a venit si a asistat la toate concertele festivalului, compozitorul, dirijor de cor, poetul Marco Aurélio Brito Coutinho. In anul 2000 am avut o soprana invitata pe scenele filarmonicii. Atunci, ea studia in Viena. Imi aduc aminte si de un mare eveniment din ianuarie 1971, cand a fost protagonista concertului orchestrei din Oradea celebra pianista de talia internationala Magda Tagliaferro, cu Concertul lui Chopin. Atunci, eu eram deja (de fapt din 1968) prim violistul filarmonicii oradene.
TPRB: Anul acesta, ati organizat deja cel de-al VIII-lea festival de muzica braziliana la Oradea. Nicio institutie, nici macar Ambasada Braziliei de la Bucuresti, nu a fost in stare pana acum de a promova in mod atat de consecvent si efectiv cultura braziliana in România asa cum o faceti dvs. Care este secretul acestui succes?
SJT: Nu este mare secret ceea ce fac. In primul rand, incerc sa studiez mai profund muzica, istoria culturala a unui popor. Incerc sa ma bag in pielea lor si cunoscand viata culturala destul de amanuntita pe meleagurile noastre, mereu innoiesc cu ceva necunoscut pana in zilele noastre. Nu este frumos sa ascult o lucrare, um compozitor “top” ci este important sa si “educam” acel public care este in oarecare masura si receptiv. Nu astept imediat de la ei um entuziasmat succes. Dar, cu munca perseverenta si sistematica, voi ajunge la rezultate placute! Asa este si cu preocuparea mea de cand m-am indragostit de Brazilia si de locuitorii, de muzica lor, de obiceiurile lor deosebite, care reflecta mult din sufletul lor deschis si bun. Deci, daca mi-a placut totul, am devenit propagator, raspanditor devotat, stiind ca pana acum nu a fost exercitata sistematic aceasta cale. Si acum ma pot mandri ca am realizat ceva pentru aceste doua natiuni, intre aceste doua tari splendide. In 2009 am finalizat si organizat cel de-al 8-lea Festival, care a durat o luna de zile si a inclus 10 concerte. Am dorit sa programez si un concert simfonic cu Filarmonica de Stat din Oradea, avand si lucrari orchestrale in biblioteca mea braziliana, dar din pacate nu s-au gasit “urechi receptive” din partea secretariatului muzical. Din 1996 m-am imprietenit cu tenorul, profesorul, compozitorul, dirijorul coral, poetul Marco Coutinho, si de multa vreme dorea sa fie prezent la vreun festival. Acum i-am dat posibilitatea sa vina. Centrul Cultural Posticum, extrem de receptiv si primitor, mi-a oferit 18 de zile gratuit sa locuiasca Marco Coutinho in hotelul lor si au si asigurat trei ori pe zi mancare pentru brazilianul oaspete. Pentru acest unicat oferta din partea directorului, eu am trecut in programul de sala ca sponsor spiritual oficial. Tare mult ma supara acel lucru ca o asemenea promovare a muzicii braziliene nu prea este ajutata. Eu fac totul pentru stima si consideratiunea deosebita pentru toata lumea si din acest motiv am infiintat o Biblioteca si Discografica braziliana. Deci, secretul meu este evident! Imi place acest popor tanar, oamenii deschisi, fericiti, tare muzicali, cu suflet mare si larg deschis pentru tot, pentru a dezvolta si mai bine “istoria lor tanara”. Stima catre “ei” este profunda si din acest sentiment mereu incerc sa introduc la concertele noastre cate una-doua piese in prima auditie si in afara festivalurilor cunoscute. In peste 250 de concerte gasiti lucrari braziliene in calendarul meu, din anul 1996 incoace...
TPRB: Noi, brazilienii, in general, avem mare respect fata de milenara civilizatie europeana, avand in vedere ca suntem o natie tanara. In schimbul cultural promovat anual de dvs. la Oradea, nu pleaca oare brazilienii cu mai mare“profit”decat romanii?
SJT: Brazilianul (compozitorii) “implicat” la concertele mele in general, are numai un mare “profit moral”... unii ma si felicita... Atat!! Acest profit moral este folositor din partea compozitorului si in curriculum vitae findca se poate lauda ca lucrarea a fost interpretata de cine si unde. Este o mandrie pentru oricare compozitor cunoscut sau necunoscut. Si, poate prin acest gest, lucrarea respectiva va capata un interes mai deosebit. Da, profitul este evident. In România conlocuiesc bine multe natiuni. In Transilvania locuiesc doua milioane de unguri, prin aceste nationalitati avem profitul in sensul ca ne devenim mai cunoscuti pe plan international, ca se invata numele interpretilor entuziasti, oraselor romanesti, unde apare “cate ceva” brazilian. Deci, profitul este simbolic si devine o reclama extrem de fructificativa chiar daca ne despart mii si mii de kilometri.
TPRB: Cum vedeti, pentru viitor, derularea schimburilor Transilvania-Brazilia in domeniul Muzicii?
SJT: Este o mai mare responsabilitate din partea Ambasadei, stiind ca, in România, in Transilvania cu o traditie milenara exista cate o persoana, unu-doi grupuri camerale profesioniste, sau interpreti sufletisti, care incearca apropierea celor doua popoare sa sacrifice mai multa stima, energie si nu in ultimul rand, sa sprijine si material, sa iasa aceste “actiuni” mai interesate de cei care se gandesc la viata economica existenta de toata zilele. Responsabilul cultural ar trebui sa tina o evidenta serioasa despre numele artistilor sufletisti si sa sprijine ideile acestora, la evenimentele oficiale ale Braziliei, sa injghebeze, chiar oficial, schimburi culturale mai evidentiate si mai dese. Asa s-a intamplat si in 1996, cand Orchestra din Oradea, cu 74 de artisti instrumentisti, a asistat la semnificativul eveniment, la montarea operei Il Guarani, despre care s-a stiut ca, acele spectacole au fost unicate, in sensul ca, in intregime, fara sa fie taiata vreo nota muzicala din partitura am cantat totul, si nu cum s-a intamplat la Milano, la prima auditie mondiala, dirijata chiar de compozitorul Carlos Gomes, cand nu s-a cantat in intregime... nici timp de peste o suta de ani... Noi am executat toata lucrare, de la cap la coada. Deci, in septembrie 1996 a fost o adevarata “prima auditie mondiala”. Sunt mandru de acest fapt realizat chiar de noi oradeni din Transilvania, impreuna cu acei implicati din Brazilia si cu cei doi (dirijorul si singurul rol principal feminin din toata opera) din Italia.
Un comentariu:
Sunt o mare iubitoare de muzica braziliana si incerc sa cant cat mai fidel ritmurile de bossa nova, choro...Am participat la Seara Iberoamerica organizata de Scoala Internationala Cluj-Napoca, in mai 2010, si sunt in continuare interesata sa promovez aceasta muzica minunata si sa ma implic personal, cantand.Caut colaboratori pentru astfel de proiecte si sper in ajutorul Dvs.
Cu respect,
Gabriela Costa
Trimiteți un comentariu