Descobrimento do Brasil

Invitat de TPRB sa scrie un text despre "Brazilia sa imaginara", Jacky Meirovici (n. Bucuresti, 1972) a facut amabilitatea de a ne trimite urmatoarele cuvinte:

Pentru un român, pentru un european in general, imaginarul Braziliei se naste şi se hrăneşte din tensiunea distanţei din total familiar si perfect străin. Pentru o Europă ce îşi defineşte paradigma culturală ca fiind aceea a catolicismului si, consecutiv, a catedralelor, catolicismul brazilian, cu excesivitatea barocă şi sălbatică este siderantă. Pentru trăitorul într-o mică ţară est-europeană, posibilitatea de a parcurge mii de kilometri fără ca ţara să devină străinătate deconcertează. Pentru omul postmodern occidental, supratehnologizat şi urban, existenţa unor triburi necunoscute care atacă elicoptere cu săgeţi îngrozeşte.

Brazilia, poate mai mult ca oricare loc pe Pământ, pare a fi un ţinut îndepărtat şi necunoscut, imposibil de domesticit şi stăpânit. Deşi cucerit cu Crucea şi Spada pentru Coroana lusitană, pamântul acesta pare mai recalcitrant si mai neobedient decât cele din jurul său, stăpânite de spanioli. Este poate săngele negru, care şi-a luat aici revanşa libertăţii?

Ar trebui să ne întrebăm, cu prudenţă: exista un imaginar "românesc" al Braziliei? Cu alte cuvinte, există ceva la noi, românii, care ne apropie mai mult de acel ţinut, care ne atrage şi fascinează mai mult decăt, să zicem pe francezi sau cehi? Poate că da. Nu e aici vorba despre locurile comune ale latinităţii care ne dezvăluie laturile comune. Ci, aş spune, de o fraternitate în alteritate. România, acel ţinut la marginea Occidentului (şi poate dincolo de ea), există în imaginarul european ca o ţară populată de vampiri şi vârcolaci, abia intrată în modernitate. Contrastul dintre real şi fantasmat este cred, similar, la cele două ţări. Brazilia şi România sunt două locuri despre care mai mult se imaginează decât se ştie, în care legenda e mai funcţională ca orice ghid turistic.

Ce mi se pare că apropie în plus cele două ţări este o aparentă lipsă a esenţei tragice în aluatul naţional. Deriziunii şi suprarealismului românesc îî corespund, în peisajul brazilian, un soi de exhibiţionism nonşalant. Lupta devine dans şi mizeria extremă atracţie turistică.

Imensitatea teritoriului aseamănă Brazilia unei alte planete. Ce hrăneşte însă imaginarul nu este dimensiunea – căci ar fi aplicabile şi Statelor Unite, Canadei sau Rusiei – ci heterogenitatea fecundă a straturilor culturale. Rădăcinile fabulosului stau tocmai în metisajul dintre un spaţiu de necuprins şi senzaţia de permanent nou adică, la limită, de veşnic necunoscut.

Există loc, in general, astăzi, unui imaginar geografic? Cu milioane de fotografii accesabile pe internet sau explorarea cu programe de tip Google Earth, Brazilia ne este imediat accesibilă. Carnavalul din Rio, atracţii ca Ipanema şi Copacabana, statuia lui Cristos din Corcovado, jungla sau imensul sertão, cascada Iguaçu, sunt imediat explorabile si vizibile. Pentru mine, care nu am călcat vreodată pe acele meleaguri, ele nu reprezintă Brazilia, ele nu răspund la nedumeririle mele privind un loc în care oamenii au nume ciudate, asemenea unui Don Quixote care a devenit realitate (unde aţi mai auzit de nume ca Mozart Camargo Guarnieri sau Radamés Gnattali?) privind o ţară care îşi zideşte capitala în mijlocul unei imense stepe, pe parcursul a 4 ani din cea de a doua jumătate a secolului trecut şi cu toate acestea reprezentând unul din cele mai perfect plănuite şi construite oraşe din lume, privind o societate în care coexistă aparent pacific, descendenţii portughezi cu cei ai Africii Negre?

Brazilia – tărâm de legende sau destinaţie turistică? Brazilia, ţara cu jungle neexplorate, plaje nesfărşite, trăind în ritmuri de samba sau Brazilia, expresie paradigmatica a terrei incognita? Poate ambele, coexistând. Chiar şi pentru cei care i-au trecut hotarul, misterul, cred, rămâne.

Mini-enciclopédia Brasil-Romênia

A Academia Brasileira de Letras e a Fundação Alexandre de Gusmão convidam para o lançamento do livro Brasil e Romênia: Pontes Culturais, do professor Ático Vilas-Boas da Mota, a realizar-se no dia 30 de março de 2010, às 15 horas, no Rio de Janeiro, na sede da Academia, localizada à Av. Presidente Wilson, 203, Castelo.

Un român in Rio Grande do Sul I

Episodul 1: Plecarea, primele impresii, acomodarea.

Aventura vietii mele avea sa inceapa exact acum un an, cand m-am decis sa las copilariile deoparte si sa fac ceva pentru societatea in care traiesc. La sfatul unor buni prieteni m-am inscris intr-o organizatie studenteasca al carei rol este acela de a pregati agenti ai schimbarii, oameni care sa aduca un impact nemaipomenit asupra sferei sociale in care isi desfasoara activitatile de zi cu zi. Ajuns la interviul pentru a fi selectionat in aceasta organizatie, mi s-a adresat urmatoarea intrebare: "Unde ai dori sa pleci?" Nu am stat prea mult pe ganduri si am raspuns ca mi-ar placea sa ajung in Brazilia. Evident ca raspunsul meu se baza pe tot ceea ea ce nu stiam despre aceasta tara, de aceea am argumentat ca m-as duce acolo doar ca sa vad in ce fel populatia europeana a reusit sa schimbe societatea bastinasa existenta acolo deja de mii de ani. A fost un raspuns oarecum superficial, intrucat am raspuns la primul gand, nu am stat sa aprofundez prea mult si nici nu m-am gandit la adevaratele motive la care ma gandisem cu mult timp in urma. Cred ca este visul oricui sa ajunga intr-o tara asa exotica cum este Brazilia, si chiar daca nu viseaza, dupa ce-l vei intreba de Brazilia, imaginatia ii va lucra si il va transporta pana dincolo de Atlantic, unde altundeva decat in capitala Braziliei, Rio de Janeiro. Nu nu am gresit. Stiu ca Rio de Janeiro nu este capitala Braziliei, adica nu mai este, deoarece prin 1961 daca nu ma insel, capitala s-a mutat la Brasilia in Districtul Federal. Voi vorbi un pic despre prejudecatile legate de brazilieni si de inexactitatile cu care ne confruntam din lipsa de cunoastere. Cand spui Brazilia ai crede ca automat vorbesti despre fotbal, samba, nuca de cocos, Rio de Janeiro, plaje si in ultimul rand, despre frumusetea braziliencelor. Aceasta era si conceptia mea inainte de a pleca. Acum dupa acea perioada pe care am petrecut-o acolo, pot spune ca Brazilia este un amalgam de trairi si simtiri, cum nu am mai experimentat nicaieri.

Trec direct la ceea ce inseamna primele impresii, primele momente pe care le-am petrecut pe aeroportul Salgado Filho din Porto Alegre. Mi-am vazut numele scris pe o foaie de hartie, alaturi de 2 fete frumoase, m-am bucurat, iar dintr-o data un grup imens de persoane s-a apropiat de mine, spunandu-mi ca ma vor astepta multe zile de distractie, nebunii dar si munca. Eram extenuat dupa atatea ore de zbor dar asta nu m-a impiedicat sa zambesc si sa le multumesc pentru primirea calduroasa pe care mi-au facut-o.

Intr-adevar ma asteptau zile incredibile, prietenii ce vor dura o viata, amintiri ce vor ramane mai mult decat voi putea eu sa traiesc. Voi trai prin amintirile pe care le las in urma, voi trai prin prietenii pe care mi i-am facut si voi trai prin toti cei care au interactionat cu mine. Este atat de usor sa lasi o urma, si este la fel de usor sa-i faci pe oameni sa vada ca si pot impacta mediul in care traiesc.

Primele zile mi le-am petrecut incercand sa cunosc orasul, un oras de altfel destul de mare si destul de colorat. Am fost dezorientat un pic la inceput dar spiritul meu de roman autentic m-a ajutat sa depasesc situatiile neprevazute. M-a bucurat sa vad oamenii zambind, sa-i vad mereu dornici de viata si de miscare, m-a bucurat sa-i vad discutand nu numai despre politica ci si despre familie, muzica, timp liber si altele.

Deja in viata mea se schimbase multe lucruri, si inca multe alte lucruri aveau sa se schimbe. Eram de abia la inceput si nici nu banuiam ca eu nu am sa mai fiu eu.

Incetul cu incetul aveam sa ma transform intr-un gaúcho. Acum revenit in tara, ma simt ca un peste pe uscat, ma simt situat in afara ariei mele de confort. Va urma....

Autorul despre el insusi: Ma numesc Bogdan Anghel, am 21 de ani, sunt student la Facultatea de Stiinte Politice la Universitatea din Bucuresti, in anul 3, si sunt membru al AIESEC de un an de zile dar mai activez si in cadrul altor organizatii atat guvernamentale cat si neguvernamentale. Imi place sa calatoresc, imi place istoria, imi place sa ajut la dezvoltarea durabila a unei comunitati si de aceea consider ca dorindu-ti sa ai un impact asupra societatii te va ajuta sa-ti indeplinesti multe vise. Sunt un tip prietenos si de aceea daca aveti vreo curiozitate legata de experienta mea din Brazilia, imi puteti lasa comentarii la care eu as putea sa raspund oricand. Schimbarea vine din interiorul nostru, si daca reusim sa ne schimbam pe noi insine, vom reusi sa schimbam in bine si comunitatea in care traim.

Meneses em Bucareste

Dias 18 e 19 de março de 2010 vai se apresentar em Bucareste um dos grandes nomes mundiais do violoncelo: o brasileiro Antonio Meneses, que interpretará, junto com a Filarmônica George Enescu no Ateneu Romeno (foto do interior ao lado), a mais prestigiosa sala de concertos da Romênia, o Concerto para Violoncelo opus 104 do compositor tcheco Antonín Dvorák.